Marea nedumerită de… întâlnirea răsăritului cu ploaia

În zori, m-am bucurat de o ploaie măruntă și deasă ce se cernea peste mare, având un răsărit minunat ca fundal. Am pornit spre mare însoțită de un curcubeu pe care, în graba mea spre Lumina răsăritului din mine, nu l-am fotografiat. Cu marea mea cea dragă a fost însă altă poveste. Ne-am răsfățat amândouă cu multe fotografii.

A fost o întâlnire matinală de poveste, de parcă Dumnezeu a vrut să ne dăruiască de toate, pentru cei care s-au trezit bucuroși a pregătit răsăritul, pentru cei mai… melancolici a pregătit ploaia măruntă și deasă, iar pentru cei care primesc ziua sărbătorind viața plină cu de toate a pregătit acea tainică întâlnire a răsăritului cu ploaia, deasupra mării. Bucurați-vă, deci, de fotografiile pe care eu le-am trăit, când marea, nedumerită de această întâlnire, și-a trimis în recunoaștere caii albi sălbatici ai câtorva valuri înspumate, la propria-i întâlnire cu țărmul. Parcă vroia să vadă dacă e cazul să se înfurie a ploaie sau să se bucure a răsărit!

Cazinoul era martorul tăcut al… ploii răsărite, întunecat de nori dar privind și așteptând lumina vieții celei noi.

În drumul meu spre casă am întâlnit câteva generații de pescăruși, amintindu-mi de Ra și de mama lui la primele lecții de zbor, personajele poveștii copilului din mine pentru cei de lângă mine.

Mi-am luat rămas bun de la marea care între timp se lămurise că ziua va fi cum va vrea ea. În timp ce scriu, plouă mărunt dar cu simț de răspundere iar răsăritul mi-a rămas tainic în suflet, aidoma Luminii Sfinte a Învierii care ne însoțește ori de câte ori primim Sfânta Împărtășanie.

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru întâlnirea mea matinală cu zâmbetul și îmbrățișarea sa care mai apoi s-au transformat în întâlnirea mea cu marea nedumerită de… ploaia răsărită.

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru harul scrisului, povestitului și tradusului, dar și pentru gândul bun de a scrie această poveste pentru a vă împărtăși cu lumina răsăritului… deghizat acum în ploaie, la mal de mare.

Vă mulțumesc că îmi citiți aceste rânduri scrise acum pe fundalul sonor al clopotelor care își cheamă credincioșii la slujba de duminică sau măcar le amintesc de ea, ca să se bucure acolo unde se află, având biserica în suflet. Eu doar sper că vă veți bucura de povestea mea ilustrată de cel mai minunat pictor din toate timpurile, Dumnezeu!