Povestea Iepurașului de la Sfântul Nicolae

Atât de mult ne iubește Dumnezeu, aici, la Constanța, că l-a trimis pe Sfântul Nicolae în ajutorul Iepurașului, să bucure copiii de toate vârstele, în Sâmbăta Mare! Ne-a luminat și încălzit sufletele cu soare blând, a potolit și vântul, liniștind marea cea mare dar și gândurile noastre, astfel încât să gustăm din plin din bucuria ultimei zile de Post, în așteptarea Învierii.

”Ieși copile cu părul bălai și râzi la soare”, ca să îl amintesc pe bunul Ion Creangă, cam așa a fost la Biserica Sfântul Nicolae Vechi, unde copiii cu părul ”aurit” de razele soarelui au sosit de la prima oră, în Sâmbăta Mare, chemați de părintele paroh Marius Moșteanu, să le dea Sfânta Împărtășanie dar și să se bucure de dărnicia Iepurașului și de întâlnirea cu ouăle de Paști! Trei la număr, mari, roșii și cu… picioare, ouăle au aprins imaginația tuturor și au fost un fundal numai bun pentru fotografiile ce vor completa lada de zestre plină cu amintiri frumoase trăite în prezența părintelui Marius, duhovnicul românilor de pretutindeni, cum îmi place mie să îl numesc.

Ce bucurie pe cei mici și mari, deopotrivă, să constate că Iepurașul le-a lăsat un cadou, iar ouăle… Ei bine, Matei s-a bucurat atât de tare să le găsească, să le atingă și chiar să îmbrățișeze unul, culcându-și capul drăgălaș pe el, încât atunci când l-am întrebat cine crede el că le-a adus acolo, mi-a spus că… sunt de găină. Mărturisesc că picioarele lor chiar mi-au amintit de găină dar și de eterna poveste, cine a fost mai întâi, oul sau găina, iar copilul din mine a constatat că se poate și oul cu picioare, adică un puișor care înainte de a-și scoate capul și de a privi spre cer, s-a… împământenit!

Lecția lui Eric

Lecția pe care am primit-o cu bucurie și recunoștință a venit de la Eric. Mama lui mi-a îngăduit să îl întreb cine crede că a adus ouăle, dar m-a și prevenit că s-ar putea să nu primesc un răspuns. Totuși, m-a ajutat întrebându-și puiul:

– Cum sunt ouăle?

– Bine. Un ou e jos, unul e în spate și unul e sus!

– Da? Și cum sunt ele? Sunt mari și frumoase?

– Daaa!!!

Și aici, am îndrăznit să îl întreb și eu, în șoaptă:

– Și cine crezi tu că le-a adus?

Spre surprinderea mea, am primit răspuns imediat, tot în șoaptă, așa, ca într-un dialog de taină:

– Cred că Dumnezeu!

Mulțumesc, Eric, mărturisesc că nici adultul și nici copilul din mine nu s-a gândit că, de fapt, bunul Dumnezeu ne trimite toate bucuriile prin mijlocirea Sfântului Nicolae, Moșului Crăciun, Iepurașului de Paști și ajutoarelor acestora, semenii noștri, oameni cu suflete mari și frumoase! Îi mulțumesc lui Eric că și-a deschis sufletul în fața mea, chiar dacă mă vedea pentru prima dată în viață și îi mulțumesc mamei sale care a îngăduit să primesc această bucurie!

Au mai fost câteva încercări timide ale copilului din mine de a intra în vorbă cu alți ”musafiri” mici la stat dar maaari la suflet ai Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța și ai părintelui Marius, dar energia lor, bucuria și curiozitatea plină de nerăbdarea de a afla ce se ascunde în cadoul Iepurașului m-au învins! Le mulțumesc pentru frumusețea și puritatea pe care o transmit și care au umplut biserica și curtea ei cu copilărie și tinerețe!

Am mai scris despre dărnicia Iepurașului, a Sfântului Nicolae și a lui Moș Crăciun, dar de data aceasta, cele trei ouă-vedetă mi-au dăruit un strop din îndrăzneala copilului din mine, pentru a intra în dialog cu copiii veniți, iar pentru asta trebuie să mulțumesc domnului Onuț Clenciu și familiei sale. De altfel, am aflat că ideea frumoaselor ouă de Paști aparține doamnei Lara Clenciu, ca și partea de creație.

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru darul acestei bucurii matinale și, mai ales, pentru că a împărtășit și copilul din mine, ca să iasă să râdă la soarele cald de pe faleza Cazinoului, în Sâmbăta Mare, încărcându-și bateriile pentru a redeveni… adultul responsabil cu masa de Paști!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit acest talant al scrisului și că astăzi mi-a arătat că eu îmi caut mult cuvintele pentru a întreba sau a răspunde, dar Eric chiar m-a văzut, m-a auzit a știut imediat ce să îmi spună! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot da mărturie minunată despre părintele Marius, susținută și de fotografiile mai presus de cuvinte ale Nadjei Iancu. Îi mulțumesc din suflet Nadjei pentru susținere și înțelegere, pentru că de fiecare dată a surprins crâmpeie de viață frumoasă pe care mi le-a dăruit pentru ca poveștile mele să capete și mai mult sens, viață și culoare. Chiar astăzi, Nadja mi-a povestit cum în timp ce își aștepta rândul la împărtășanie pentru puiul ei, o mamă a spus plină de recunoștință:

– Ce preot mai face asta pentru copii și pentru noi?!

Și chiar așa este! Sper ca fotografiile cu care Nadja m-a răsfățat astăzi, în care a pus atâta suflet frumos și din care mi-a fost greu să aleg, să vă arate cât de mult ne iubește Dumnezeu, binecuvântându-ne cu părintele duhovnic Marius și cu o biserică atât de tânără, chiar dacă se numește Sfântul Nicolae Vechi.

Vă mulțumesc din suflet celor care citiți aceste rânduri, nici nu știți cât de mult contează că primiți din bucuria împărtășirii gândurilor și trăirilor mele și o dați mai departe, fiecare după cum simțiți! Să aveți o noapte de Înviere minunată și un Paște plin de Lumina Iubirii lui Dumnezeu!