Acum trăim ziua de după! Să retrăim bucuria!

Eu mă străduiesc să vă spun câte ceva din ceea ce trăiesc, pentru că asta mi se pare mie că este Paștele! Paștele face din noi niște propovăduitori ai Învierii! Păi, cum poți să vorbești de Înviere, ținându-te de șale?!

– Aoleu, m-a distrus curățenia asta de Paști!

Dacă ai atitudinea asta, nu poți să vorbești despre Înviere! Atitudinea trebuie să fie una de aflarea unei vești că ai câștigat rolul de menținere a acestei stări până după Crăciun, până cel puțin la Paștele următor, astfel încât să înțelegem că ”aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea”!

Am să vă vorbesc astăzi, puțin, într-un context pe care îl știu pentru că atunci când eram la Seminar, mi-a rămas în cap ca titlu al unui film, ”The Day After”, ”Ziua de după”. Nu am să intru foarte mult în amănuntele filmului, ca să vă fac curioși, a fost numai un promo ca să puteți să îl vedeți singuri. Acum trăim ziua de după!

Spuneam acum câteva zile că după măsurătorile neurologice, cel care câștigă milionul de euro la Loto și cel care nu câștigă, după șase luni au aceleași trăiri, aceleași emoții. Cu toții nu am făcut altceva decât am devenit niște câștigători. Problema nu este cum ne simțim în ziua în care am câștigat, problema este cum reușim ca în tot restul vieții noastre să rămână conexiunile care s-au creat și care să dureze mai mult decât cele șase luni măsurate de… iscoditorii neamului nostru! Se poate lucrul acesta? Se poate, numai că educația noastră este una care încet, încet reușește să ne deturneze. Și anume, ce se întâmplă de nu mai avem aceiași parametri ai entuziasmului din momentul în care am câștigat ceva?! Încet, încet ne obișnuim și considerăm că totul este firesc și se așează în această chimie extraordinară, în această oglindă chimică a Tabelului lui Mendeleev, că fiecare om, când se uită în oglindă, trebuie să vadă și Tabelul lui Mendeleev! Știți că Tabelul lui Mendeleev nu este numai așa… o recuzită de la lecțiile de Chimie începând din clasa a VII-a! Nu, este vorba despre noi, dar toate acele elemente trebuie să fie dozate! Ca să poți să dozezi bucuria, trebuie să o retrăiești!

După ce m-am pregătit eu pentru cuvântul de astăzi, în momentul în care m-am apropiat de crinul acesta, mi-am pus o întrebare foarte sinceră: ce fac, că dacă îl rup de aici, îi scurtez într-un fel viața?! Ar mai fi rămas lângă frații îmbobociți, dar până la urmă să știți că l-am rupt pentru că mi-am dat seama că există și o altă situație, i-am dat șansa să îl fac vedetă! Nu o să vadă nimeni că frații lui care au rămas acolo în vază duc o viață ceva mai lungă, dar vedetismul se plătește!

Cred că așa este și viața noastră, trebuie să dăm ceva la schimb! Am dat la schimb un Post de șapte săptămâni, pentru tot ceea ce am reușit să smulgem din vaza cu virtuți ale noastre, foarte frumoasă, de altminteri, și am preferat să apărem în fața lui Dumnezeu! Eu am preferat să îmi încalc… aplecarea mea ecologistă de a lăsa florile la locul lor și am ales să prezint în fața dumneavoastră, ca în fața lui Hristos, faptul că viața noastră contează foarte mult și dacă este văzută, nu numai dacă este trăită!

Săptămâna trecută au fost cei de la I.S.U. să verifice dacă pulberea aceea de la extinctoarele noastre din biserică mai este valabilă. Așa trebuie să facem și noi în organismul nostru! Da!

– Dacă ia foc?

Și cineva ar putea spune:

– Nu! Păi, nu s-a mai întâmplat niciodată și e construită din 1889!

Da, dar asta nu ne exonerează de obligația de a fi pe fază! Așa sunt și elementele noastre! Trebuie să le verificăm din când în când, să vedem dacă funcționează, dacă sunt în grafic, dacă nu cumva a trecut un timp mai mare decât posibilitatea lor de a rămâne într-o anumită garanție, adică să dea și randament! A, așa, să vopsești cu roșu niște… buteliuțe, nu este mare scofală, să ai niște lopeți, niște nisip dar să ai numai o ușă care se deschide exact invers decât ar permite evacuarea oamenilor și să spuneți că pe noi ne apără Dumnezeu! Da, așa este, dar vorba românului: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă! Nu vreau să vă vorbesc mai mult despre mânăstirile care sunt în general atinse și de flăcări și multă lume mă întreabă, sunt iscoditorii aceștia ai neamului:

– Dar unde era Dumnezeu când a luat foc Mânăstirea de la Vâlcea?!

– Păi, era exact acolo unde trebuia să fie! Poate că era la strană și s-a întâmplat în altă parte!

– Dar unde era cel care trebuia să stea acolo de veghe?!

V-am mai spus și altă dată, trebuie să fim foarte atenți și cu obiceiurile noastre! M-am dus odată la un parastas de patruzeci de zile și am făcut în altă cameră rânduiala pentru binecuvântarea hainelor care se dau la patruzeci de zile, iar când am plecat din camera respectivă, le-am spus:

– Stingeți lumânările!

Le-au stins, că nu am plecat din cameră până când nu am văzut lumânările stinse, dar după mine a venit o maică:

– Lasă că știu eu mai bine!

Și a aprins o lumânare iar peste trei zile am aflat de la Știri și m-au chemat săptămâna cealaltă, să le sfințesc casa, că au reușit să zugrăvească!

– Nu v-am spus eu să stingeți lumânările?!

– Ba da, dar știți, a venit mamaie, care spunea că știe ea mai bine și a aprins o lumânare!

Și le-am spus:

– Uite că… chiar a știut mai bine! Ce vă făceați voi, dacă nu aveați acum casa zugrăvită?!

Trebuie să o dai și în partea cealaltă, ca să înțelegi lucrurile! Bine, oamenii și-au asumat! Nu era nevoie de atâta cheltuială, vă imaginați! Dădeai un var, era alta, dar ca să scapi de fumul acela și de pe casa scării, nu e chiar atât de ușor! Ei stăteau bine mersi la masă și a început să miroasă a fum! Măi, când miroase a fum, să știți că foarte greu se mai poate repara ceva! Au trecut de atunci vreo cincisprezece ani.

Ce am vrut eu să vă spun este că noi trăim acum ziua de după! De după ce?! Păi, ziua de după înseamnă ori o zi normală, după ce ne-am amărât, după ce ne-a dezamăgit societatea, după ce ne-am uitat noi că nu merg lucrurile, după ce ne-am uitat la prețul barilului de petrol… E ziua după, bun! Dar poate să fie și un alt fel de ziua după! Ziua după ce ai aflat că ai câștigat milionul de euro la Loto! Ziua după ce ți-ai dat seama ce succes a avut o carte, să spunem, pe care ai reușit să o lansezi! Ziua după un eveniment care ți-a mers bine! Ziua după!

Să vă spun ceva, omul dezamăgit și cu omul fericit de după, trebuie să se gândească la cum să facă astfel încât să păstreze starea cel fericit, pe de o parte, și să nu mai păstreze starea cel nefericit, pe de altă parte, pentru că ei sunt la butoane! Deși li s-a indus că nu este așa, vă spun eu un secret, nimeni nu este la butoane în locul dumneavoastră! Nimeni nu vă poate face rău, dacă nu îi dați voie! Și o să spuneți:

– A, știm! Am rafturi pline cu cărți de tot felul cu toată năzdrăvănia asta de care vorbești dumneata!

Dacă ai ajuns numai să citești, înseamnă că nu ai făcut nimic, înseamnă că ai uitat că toate acele cărți sunt de fapt niște mici părticele din Tabelul lui Mendeleev, care trebuie să îți asigure ție, pur și simplu, dozarea elementelor! Știți ce înseamnă să lipsească un microgram de potasiu? Inima o ia în… partea ei! Dar de magneziu și de toate elementele? A, știu că acum, la modă este rezistența la insulină! Să știți că toate aceste lucruri sunt valabile numai pentru cel care le ia în seamă! Dacă eu declar că în zilele de Paști, unu, doi, trei, puteți să mâncați câte ouă vreți, dar cu conștiința că nu mâncați, așa, de unii singuri, ci la o masă la care ați invitat pe mai mulți sau sunteți invitați cu mai mulți, vă spun că nu vă face nimic rău, dar dacă faceți asta în următoarele șase luni, în loc de trei zile, nu vă mai garantez! Deci, toate sunt cu cumpătare!

Vasăzică, în ziua de după, aflăm că tot ceea ce am făcut în Post, tot ceea ce am făcut în Denii și mai ales în Deniile săptămânii trecute, Săptămâna Patimilor, tot ceea ce am făcut până la ziua Învierii, care a devenit un punct de referință, un punct în care am fost anunțați că am câștigat milionul la Loto, până aici, sufletul și trupul nostru le-au făcut pe toate într-o echipă! Problema nu este asta! Toți avem același dar al vieții, dacă trăim, înseamnă că avem darul vieții, nu trăiește unul două vieți și altul trăiește numai o viață! Nu este o intensitate pe care o dă cel care îți dă viața! Dumnezeu îți dă viața, intensitatea i-o pui tu! Și cu sărbătorile este la fel! Hristos a înviat în toată lumea, nu a înviat pentru mine zâmbind și pentru altul a înviat încruntat! Nu! Nu! Numai că eu, când m-am uitat la Învierea lui Hristos, L-am văzut zâmbind și încurajându-mă! Nu vreau să judec pe nimeni, poate cineva va fi judecat altfel:

– Doamne, trebuia să mai stai acolo, ca să ne mai pregătim și noi!

Am auzit niște năzdrăvănii extraordinare, că nu știu la ce mânăstire nici măcar nu se dă ”cioca-boca” cu ouăle! Se dă cu roșii, că nu se mănâncă ouă! Postul continuă! Să fie la ei, acolo, așa spun eu, nu vreau să vorbesc de nimeni, dar vreau să vă spun că trebuie să ne ferim de tot ceea ce înseamnă exagerare! Da! Eu când am auzit prima oară, nu am dormit vreo săptămână! Mi-a trecut după aceea, dar sunt și astfel de cazuri! Dar eu vă chem la un alt caz, la ziua după, ziua după ce ai agonisit ceva, ziua după ce ți-ai umplut magazia de emoție, de bucurie, de dorință de transformare, de dorință de a fi luminos! Nu a fi luminos dependent meteorologic, că uite așa că o să plouă, au spus unii, iar alții poate au spus altele și mai frumoase, ca să vă încurajez, dar acum nu mai este nevoie, dacă mă ajută Dumnezeu, rămân mai la relanti cu mesajul acesta de încurajare, de fapt, m-a ajutat Dumnezeu, că soarele acesta mă încurajează el prin sine, mai mult decât pot să o fac eu cu cuvintele! Dar contează cel mai tare să fii luminos pe dinăuntru! Cum să fim luminoși pe dinăuntru?! Să fim conștienți de ceea ce am primit! Dacă omul acela care a câștigat milionul de euro la Loto, în fiecare dimineață și-ar propune să se simtă ca în prima secundă de după ce a aflat că a primit darul, ar depăși nu numai cele șase luni ale măsurătorilor neuronale, ci va depăși tot restul vieții și va avea întotdeauna nu banii respectivi, că aceia se duc, 16% impozitul și dacă vă fac niște calcule, imediat veți constata că se duc! Știți că a câștigat cineva milionul și au venit la el jurnaliștii, că au aflat imediat cine este și i-au spus:

– Am auzit că ați câștigat!

– Da, da! Dar să știți că eu am și foarte multe datorii.

– Bun! Și ce faceți cu milionul ăsta?!

– Păi, am să îmi plătesc datoriile!

– Și cu restul?

– Restul să mai aștepte!

Noi întotdeauna avem datorii mai multe decât câștigăm, dar important este să ne păstrăm emoția aceea a zilei de după!

Astăzi, ca fiecare zi care urmează și ne este dată de Dumnezeu, este ziua de după, adică ziua în care avem absolut totul, ziua în care nu suntem datori decât să admirăm ceea ce avem! Aceasta este ziua pe care o trăim, ”aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim în ea”! Și o să spuneți:

– Da, dar asta era ieri!

Poate pentru altcineva era ieri, pentru mine este astăzi și dacă mă întrebați mâine, o să vă spun că asta este ziua pe care ne-a dărut-o Domnul, să ne bucurăm, să ne veselim în ea! Ziua de după este ”aceasta este ziua”! Chiar credeți că ne trebuie mult sau multe?! Nu. Ne trebuie să admirăm ceea ce avem. Încă o dată vă rog, dacă nu ați reușit în Postul acesta, să faceți inventarul lucrurilor pe care le aveți, încercați astăzi, că nu este târziu, ”aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în dânsa”! Să faceți inventarul și o să constatați, sunt sigur, că aveți mai mult decât vă trebuie!

Azi de dimineață, când credeam că în sfârșit a venit ziua de după și vin la biserică, așa, să îmi fac și eu numai pe ale mele, m-a întâmpinat un băiețaș din acesta care în fiecare zi mai este miluit de mine, chiar în ciuda vecinilor care mi-au spus că nu merită și i-am dat și cheia să deschidă biserica! Și atunci, el mi-a sugerat că a crezut întotdeauna că este sărac, dar dacă are un prieten ca mine, îi ajunge! Măi fraților, păi, dacă ajungi la conștiința asta, nu îți mai trebuie nimic! Nu îți mai trebuie chiar nimic! Dar acestea sunt numai niște rezultate ale preocupării de a trăi prezentul și de a-l proiecta în tot restul vieții ca o prezență continuă!

Vă duceți acasă și v-am mai spus și altă dată dar acum chiar vreau să și faceți, primul sertar peste care dați, probabil că este pantofarul sau nu știu care dintre ele, deschideți-l și vă dau un canon, să înțelegeți că ceea ce nu ați mai folosit în ultimele trei sezoane, lipsește din alt sertar! Străduiți-vă și dați-l mai departe! Atunci primește Dumnezeu semnalul că are unde să mai aducă! De asta nu aveți mai multe sau vi se pare că vă lipsește ceva! Cineva căruia i se pare că îi lipsește o garderobă trebuie să se gândească dacă hainele din celelalte garderobe pe care le are, le-a îmbrăcat o dată în ultimele șase luni. Dacă vreți ceva nou, dați la schimb ceva vechi, ca lampa lui Aladin! Duhul lămpii este în dorința de schimbare a ceea ce este de schimbat și în dorința de păstrare a ceea ce este de păstrat! Sunt foarte multe ispite și în aceasta! Știți că ispita lămpii lui Aladin a fost că decât să am lampa asta prăfuită, mai bine am una nouă! Sunt situații foarte multe în care lampa aceea prăfuită care nu a fost folosită ca atare, este de preț, este mai mult decât milionul de euro câștigat la Loto, dar neștiindu-i valoarea poate că trecem pe lângă ea, poate că ne împiedicăm de ea, poate că ne și supărăm că este în calea noastră și atunci ne bucurăm, chipurile, să o schimbăm cu una nouă.

La fel este și cu telefonia, la fel este cu toate lucrurile noastre, cu obiceiurile noastre! De exemplu, eu am un obicei ca atunci când citesc o carte, să am un pix în mână și o fișă, să fac o fișă de lectură, că așa am fost eu învățat! Ce ar însemna să iau acum obiceiul cel nou, care este deschiderea paginii și luarea unor instrumente de scris, acum s-a inventat pe fața pământului carioca în tot felul de nuanțe, de la fucsia la tot felul de steluțe, și să selectez unele pasaje și să fac acolo tot felul de foldere, ”Smerenia”, ”Duhovnicia”, ”Viața”, una, alta?! Ce ar însemna să las obiceiul cel vechi, adică lampa aceea prăfuită, care înseamnă geamantanele acelea pe care le am din timpul Facultății, cu tot felul de fișe?! Lampa e prăfuită dar eu nu o să o dau la schimb cu niciun calculator performant care să facă treaba în locul meu! Știți că din două taste poate să îmi adune din tot materialul să îmi spună ce idei sunt despre viața intelectuală, despre smerenie și ar putea să îmi adune materialele pe care le-am citit eu în viața întreagă, dar despre asta este vorba?! Este ca și cum aș fi acceptat sfatul grădinarului care mi-a făcut grădina, acum douăzeci de ani și după ce a făcut-o, mi-a spus:

– Mâine vin și vă instalez un program de programare a udatului.

Pe vremea aceea, era vârf de gamă, acum a rămas de nefolosit.

– Ce să facă???

– Păi, să ude, să măsoare și temperatura…

Era un program foarte pricopsit pentru vremea aceea!

Și l-am întrebat:

– Păi și eu ce mai fac?! Dacă știam așa, puneam dale prin toată curtea! Vezi-ți, măi, de treabă! Păi, eu trebuie să mă văd cu furtunul în mână, să mă văd cu aparatul de tăiat gazonul, care să se mai și strice și să îmi aduc aminte cum se mai face și câte o mică reparație!

Măi, voi mai știți ce înseamnă cărbunii pe care trebuie să îi schimbați la un motor electric?! Nu mai știți! Dacă vreți, veniți să vă învăț! Știți ce înseamnă să mai faci câte un lucru pe care acum nu îl mai face nimeni?! Acum, dacă s-a stricat ceva, gata, pac, pac, buy back, luat alta în schimb! Știți ce înseamnă să vă aduceți aminte când ați cerut și cui ați cerut șurubelnița sau patentul ca să faceți o mică schimbare de cărbuni? Înseamnă nimic altceva decât întinerire, înseamnă chimia aceea, înseamnă tot Mendeleevul acela al copilăriei și al adolescenței adus în oglindă! Asta înseamnă ”The Day After”! Ziua de după este o zi de început! Nu este o zi în care să ne plângem de milă că a trecut și sărbătoarea asta și nu am înțeles nimic:

– Aoleu, ce obosit sunt!

– Aoleu, urmează curățenia de Crăciun!

E adevărat că pe mine nu mă lasă ideea asta, vă imaginați că asta rămâne în subsol, că nu ține de mine, curățenia de Crăciun este sfântă! Dar până atunci vine și Sfânta Mărie, Doamne, poate mă ajută Maica Domnului să pot să fac față, nu să fug, Doamne ferește!

Dar ziua de după nu este ziua în care să îmi plâng de milă pentru un viitor care sună în toate felurile, o parte îmi place, alta trebuie să o fac de bucurie, alta să o fac pentru că așa trebuie, dar toate sunt în ziua de astăzi, bucurie sau întristare, după cum le trăiește chimia din mine și sunt în chimia aceea în care vreau să îmi induc să trăiesc mai mult decât șase luni bucuria unui câștig atât de mare! Care este câștigul?! Câștigul că am reușit să țin Post! Câștigul că eu, un rezistent la insulină, am reușit să țin Post, e mare lucru! Pentru mine este de pus pe răboj, acolo! Dacă am putut așa ceva eu, puteți și dumneavoastră, cu siguranță, că sunteți mult mai pregătiți ca mine!

”Hristos a Înviat și nouă ne-a dăruit viață veșnică! Închinămu-ne Sfintei Sale Învieri celei de-a treia zi!”

Mâine este cea de-a treia zi de Paști, nu uitați! Acum suntem în mare, mare pregătire, săptămâna aceasta este Săptămâna Luminată! Printre altele, Săptămâna Luminată știți ce înseamnă? Înseamnă o șansă de a înțelege inclusiv slujba înmormântării! Săptămâna aceasta, deși în cărțile de cult sunt cinci rânduieli pentru înmormântări, înmormântarea pruncilor, înmormântarea preoților de mir, înmormântarea mirenilor, înmormântarea călugărilor, există și rânduiala înmormântării în Săptămâna Luminată, care nu mai ține cont de nicio categorie, din orice categorie faci parte, beneficiezi de aceeași slujbă! Păi, nu ar fi frumos să avem această mentalitate tot timpul?! Nu ar fi frumos să considerăm că toți suntem egali nu așa doar la momentele de bucurie sau la mesele festive?! Îmi aduc aminte de bătrânii noștri de prin azile, ne ducem pe la ei de sărbători și ne spun:

– A, da, dar în restul anului, nimeni nu mai știe de noi! Toți ne uită.

E tare delicat! Așa cum am mai dat niște canoane, dacă vreți să vă duceți într-un an la Cuvioasa, pe 14 octombrie, aveți obligația ca în anul în care se întâmplă acest 14 octombrie să vă mai duceți măcar o dată, ca să demonstrați că nu sunteți niște oportuniști!

Ei bine, vreau să știți că bucuria săptămânii acesteia este total dincolo de orice! Ne așteaptă sărbătoarea cea mare a Izvorului Tămăduirii, vineri, apoi, încet, încet, ne apropiem să încheiem săptămâna și să vină Duminica Tomii, o duminică în care deja, uitați-vă în calendare, scrie Duminica a doua după Paști. În cazul Rusaliilor, următoarea duminică după Rusalii este consemnată în calendare ca fiind prima duminică după Rusalii, dar după Paști nu este așa, se face o extensie a timpului, astfel încât devine duminica a doua! De ce?! Tocmai ca să înțelegem că timpul deja are alte valențe, în funcție de tot ceea ce înseamnă intensitatea cu care trăim. La mine în cap, tot cele șase luni de entuziasm rămân. Vreau să le depășesc, să nu păstrez entuziasmul numai șase luni, că mi se pare puțin! Mie așa mi se pare.

Dacă am reuși să păstrăm entuziasmul acesta de astăzi și mâine să îl transferăm ca fiind și ziua întâi, și ziua a doua, în ziua a treia, vă imaginați că deja am da peste cap toate măsurătorile și totul ar ieși bine! Eu vă urez ca bucuria de astăzi să nu o amânați pe mâine și bucuria de astăzi să o trăiți total, astfel încât să înțelegem cu toții că ”Hristos a Înviat” nu este numai o mărturie, ci este un îndemn la a constata că și noi avem șansa să înviem în fiecare zi din tot ceea ce înseamnă inducțiile inclusiv educaționale, din tot ceea ce înseamnă neputințele sistemelor, din tot ceea ce înseamnă presiuni care ni se pun dintr-o parte sau din alta. Deci, totul este în favoarea  noastră.

Astăzi chiar am avut parte de o zi minunată, așa că mă rog la Dumnezeu ca și în ziua de după, să reușesc să fiu vrednică să îi retrăiesc bucuria! Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru această ”The Day After” cu efect de întinerire garantat în cazul meu, mai ales că astăzi, unul din ouăle-vedetă din Sâmbăta Mare era încă în biserică și am surprins și alți copii de vârste diferite făcându-și poză cu el! Un motiv în plus de recunoștință pentru copilul din mine, care astăzi a trăit ziua de după prima întâlnire cu ouăle roșii dăruite bisericii de familia Clenciu.

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru îngăduința de a-i reda cuvântarea aici, așa cum am simțit eu să îi reașez mesajele. Tare mă bucur să aflu că Hristos a Înviat zâmbitor și nu încruntat, pentru că așa am simțit și eu că în ziua de după, bucuria și lumina lăuntrică trebuie să facă diferența față de Săptămâna Patimilor, de exemplu. Dar, mai presus de toate, cred că nu putem sta încruntați, când părintele ne primește pe toți cu un zâmbet plin de lumină și o îmbrățișare, în tot timpul anului, nu doar de Paște și de Crăciun! Îi mulțumesc pentru poveștile sale de viață care le trezesc pe ale noastre, pe ale voastre, pe ale lor, pe ale tuturor!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest talant al scrisului pe care mi l-a dăruit și care îmi aduce atâta bucurie încât chiar merită să o transmit mai departe!

Îi mulțumesc Nadjei Iancu pentru înregistrarea cuvântării, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.facebook.com/nadja.iancu/videos/1879683299396496, ca să vă bucurați și mai mult de atmosfera frumoasă creată de părintele, pentru că scrisul meu, oricât de mult m-aș strădui, nu poate descrie starea trăită în direct sau măcar simțită în înregistrarea audio-video! Mulțumesc că tot datorită înregistrării, am reușit să aleg câteva capturi de ecran astfel încât imaginile cu părintele să facă povestea sa și mai frumoasă.

Vă mulțumesc din suflet tuturor celor ce îmi citiți poveștile prin care mă străduiesc să dau mărturie despre părintele Marius, un om minunat care ne amintește tuturor că avem tot ce ne trebuie ca să ne bucurăm aici, acum dar și în ziua de după!