Eu atunci când mă gândesc la Sfânta Cruce, mă gândesc și la viața noastră și parcă văd Sfânta Cruce așezată în mijlocul drumului, umbra crucii depinde de momentul zilei în care ne aflăm. Dacă este mai de dimineață și noi mergem spre apus, cu siguranță că viața noastră va avea așa o desfășurare pe umbra crucii, dar acum trebuie să ne bucurăm că mergem după cruce, mergem la nivelul la care crucea reprezintă pentru noi un drum, o cale, știm încotro să ne ducem. Dacă însă noi suntem deja la apus și mergem tot spre apus, umbra bineînțeles că este în spate și atunci, mesajul este că nu trebuie să ne uităm în spate, știm ce a fost! Dacă este într-o parte sau în alta, trebuie să înțelegem care este sensul în care trebuie să mergem și întotdeauna, din singura realitate a crucii, fiecare dintre noi avem percepția noastră. De ce să nu fie o percepție a bucuriei? De ce să considerăm că întotdeauna, pericolul care este lângă noi trebuie să fie neapărat al nostru? A, să fim precauți, da, într-adevăr, să fim precauți!

Noi ca români avem o problemă mare, care se numește Fișa Postului Extinsă, adică nu se poate să îmi sară siguranța fără ca eu să mă duc să iau toată instalația să o verific și așa mai departe! Fraților, de ce luați munca altora?! De exemplu, pe mine, acum, mă așteaptă o țeavă spartă, acasă! Am avut ieri o ispită, crezând că pot să o repar! Să știți că nu am putut să o repar și acum trebuie să dau jos niște cutii care maschează anumite țevi și între timp, mi-am adus aminte de un principiu pe care eu însumi l-am postulat dar eu nu sunt cuminte, că am uitat de el! Adică, ceea ce știu eu să fac mai bine, să mă scol dimineața, să stau de vorbă cu oamenii, să îi încurajez, să îi îmbrățișez, aia trebuie să fac! Un singur lucru! Hei, dar eu mă apuc și spun:

– A, s-a spart țeava! Hai să îmi suflec mânecile, să mă apuc să o repar!

An nou școlar, la început de toamnă deghizată în vară, motiv de gânduri bune pentru copii, părinți, bunici și profesori, dar și de amintiri frumoase.

Din când în când îmi place să mă provoc citind o carte cu subiecte care mă scot din zona de confort, nu îmi sunt familiare. Este un antrenament pentru creier, mintea nu mai zboară atât de lesne la alte preocupări, ca atunci când lucrurile citite sunt deja știute și doar le descoperi ambalate în cuvintele unui alt autor, ci se străduiește să pătrundă sensul mesajului citit și să îl rețină, dacă i se potrivește sau poate tocmai pentru că nu i se potrivește. Vă invit să faceți la fel, bineînțeles în funcție și de ceea ce citiți de obicei. De fapt, chiar și atunci când crezi că descoperi lucruri deja știute, este pentru că Dumnezeu drăguțul vrea să ți le amintească și, cine știe, poate reinterpretarea lor cu cuvintele altcuiva produce acel declic, acel Aha Moment!