Luni, 1 Iunie este o sărbătoare atât de încărcată de semnificații încât am să deschid câteva capitole foarte frumoase, dintre care unul despre familie, că tot este 1 Iunie! Ziua Copilului să știți că nu este o zi care trebuie să fie ținută neapărat numai pentru cei mici! Ați auzit de Pedagogie, știți, în Pedagogie este vorba despre educarea copiilor! De exemplu, dacă îmi dați voie, eu am să fac puțină Andragogie, adică educarea maturilor sau, mai degrabă, încercarea zadarnică de a educa un cal care este deja învățat numai să tragă sau numai să se uite în căruță, dacă ai pus ceva și să nu plece de pe loc până nu are coșul căruței gol! Asta înseamnă Andragogie, ca să intrăm direct în subiect, că tot este Ziua Copilului!

Astăzi vreau ca pentru copii, să primească părinții un canon, anume că astăzi este Ziua lui Da! Am decretat! Astăzi este Ziua lui Da, dar fiți atenți la acest principiu, căci este o nebunie întreagă! Vă povestește despre asta un bunic care nu a albit degeaba! Au fost câteva Ziua lui Da de când sunt bunic cu normă întreagă și vor mai urma câteva bune, câțiva ani buni!

Atunci când citiți o carte, mai și traduceți cartea respectivă! Nu din engleză sau franceză sau germană! Nu. Traduceți-o în viață! Acum degeaba spunem să gândim pozitiv, că a stat bietul om și s-a gândit numai pozitiv și a vizualizat, cum v-am mai spus dar îmi place să punctez câteva lucruri, și a spus:

– Da, eu m-am gândit, m-am văzut pe acolo, m-am văzut pe dincolo, dar… !

Îmi aduc aminte de un copilaș care, întrebat fiind care este primul pas pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele, a răspuns cu o logică de copil dar foarte adevărată:

– Întâi trebuie să păcătuim, ca să aibă Dumnezeu ce să ne ierte!

M-a întrebat cineva, odată, dacă pot să îi dau dezlegare să facă un anumit lucru și i-am spus:

– Nu, Ortodoxia nu lucrează cu păcate nesăvârșite! Du-te, o faci pe… barba ta și după aceea, discutăm!

Da, scrisul meu cu accente ghidușe, versurile pentru copii și despre copii, toate vin dintr-un dor de râs de copilărie, pentru că adesea trăim într-o lume în care parcă și copiii și nepoții noștri sunt mult prea ocupați cu diverse programe, încât nu au timp de râs și de… șotiile copilăriei. Iar dacă noi căutăm să îi facem să râdă, suntem priviți oarecum de sus, deși ei încă sunt de-o șchioapă, semn că nu au timp de glumele noastre. Doar uneori, în rest îi descopăr tot copii frumoși, care nu încetează să mă minuneze cu puritatea și înțelepciunea lor, cu gesturile lor adorabile și cu acea minunată putere de a dărui zâmbete și îmbrățișări, bucățele din dulciurile lor și jucării preferate, pentru că așa sunt ei, fără interese, fără agende încărcate de ei, ci doar de alții.