Fraților, nu cumva ne aruncăm prea mult nădejdea în om și uităm de Dumnezeu?! Cu siguranță! Atitudinea de a căuta ajutorul numai în oameni nu se învață de la o zi la alta, dar până când nu folosim toate mijloacele, adică și ale rugăciunii, și ale întrajutorării cu oamenii, nu facem nimic! Atitudinea aceasta de a te baza pe oameni face parte din educație, din păcate! Nu învață un om să fie ticălos numai într-o zi sau numai într-o Grupă Pregătitoare sau numai la Gimnaziu! Nu. Acest lucru intervine ca picătura chinezească, pic, pic, pic! La început, un copil care vrea să iasă dintr-o anumită încurcătură, se uită în stânga și-n dreapta, unde-i tata, unde-i mama și încearcă numai și numai dacă cineva îl ajută. Nu ia în primul rând în calcul puterea sa! Dar să știți că nici invers nu este bine!

Bine v-am regăsit, dragii mei! În acest dialog imaginar cu dumneavoastră, cei care îmi citiți rândurile, îmi place să cred că ați avut o noapte ușoară, cu somn odihnitor și că v-ați trezit la viață plini de bucuria unui nou început! Știu, nu mai este dimineață iar până la minivacanța de 1 Mai, muncitoresc sau nu, mai avem puțin, dar până și gândul la aceasta îmi imaginez că vă animă și vă dă un plus de… zvâc, să treceți cu zâmbetul pe buze peste cele ale zilei. Dacă nu, sper că vă voi ajuta și eu cu comicăriile mele!

Da, scrisul meu cu accente ghidușe, versurile pentru copii și despre copii, toate vin dintr-un dor de râs de copilărie, pentru că adesea trăim într-o lume în care parcă și copiii și nepoții noștri sunt mult prea ocupați cu diverse programe, încât nu au timp de râs și de… șotiile copilăriei. Iar dacă noi căutăm să îi facem să râdă, suntem priviți oarecum de sus, deși ei încă sunt de-o șchioapă, semn că nu au timp de glumele noastre. Doar uneori, în rest îi descopăr tot copii frumoși, care nu încetează să mă minuneze cu puritatea și înțelepciunea lor, cu gesturile lor adorabile și cu acea minunată putere de a dărui zâmbete și îmbrățișări, bucățele din dulciurile lor și jucării preferate, pentru că așa sunt ei, fără interese, fără agende încărcate de ei, ci doar de alții.

Bucuria trăirii unei zile cu soare e deja lămurită pentru toți, sigur, primăvara într-un fel, vara pe caniculă în alt fel, dar mă gândeam că ”ziua de după” poate fi cu ploaie, tocmai pentru a ne constata… bucuria de ploaie, după câte o zi cu soare dar plină cu de toate pentru toți!  Dacă totuși nu ne place ploaia și pace, vom ști apoi, la fiecare zi cu soare, să ne amintim să fim mai bucuroși la întâlnirea cu ”vedeta” cerului și să nu o mai luăm așa… că ni se cuvine!