Fraților, nu cumva ne aruncăm prea mult nădejdea în om și uităm de Dumnezeu?! Cu siguranță! Atitudinea de a căuta ajutorul numai în oameni nu se învață de la o zi la alta, dar până când nu folosim toate mijloacele, adică și ale rugăciunii, și ale întrajutorării cu oamenii, nu facem nimic! Atitudinea aceasta de a te baza pe oameni face parte din educație, din păcate! Nu învață un om să fie ticălos numai într-o zi sau numai într-o Grupă Pregătitoare sau numai la Gimnaziu! Nu. Acest lucru intervine ca picătura chinezească, pic, pic, pic! La început, un copil care vrea să iasă dintr-o anumită încurcătură, se uită în stânga și-n dreapta, unde-i tata, unde-i mama și încearcă numai și numai dacă cineva îl ajută. Nu ia în primul rând în calcul puterea sa! Dar să știți că nici invers nu este bine!

Sunt tot felul de diete, acum sunt la modă cele vegane, să fie și cu Postul și, vezi Doamne, să fie și de detoxifiere și așa mai departe. Să știți că acestea, dacă sunt tratate exact cum spune rețeta respectivă, nu sunt altceva decât rețete de unică folosință, când se încheie Postul sau rețeta, s-a încheiat toată povestea, pentru că noi nu am reparat organismul, care, de fapt, avea nevoie de reparație, nu avea nevoie de cosmetizare!

Plouă, ninge, plouă, ninge,

Dar nimic nu îți atinge

”Mintea unui copil nu este numai un raft de bibliotecă pe care să-l aranjezi cu cărți, ci și o candelă pe care trebuie să o aprinzi ca să lumineze”. 

Când îmi place ceva, dau mai departe cu mare drag, o poveste bună este o bucurie care te face să te scuturi de… praful și pulberea drumului pe care ai pornit-o și să vezi viața într-o lumină nouă. Copilul din mine încă crede în poveștile cu final fericit și descopăr că nu sunt singură în crezul meu.

Vă invit să citiți această poveste, pentru că în prag de școală, veți simți că v-ați trezit! Brusc!