Lumea de azi pare că a luat-o serios la goană, se grăbește să ajungă în… viitor, călcând prezentul apăsat în picioare. Și totuși, cine mai are un ceas de perete sau de masă acasă, din cele clasice, care ticăie… tacticos, are marea șansă de a descoperi că timpul nu se grăbește, se scurge la fel, secundă cu secundă, tic-tac cu tic-tac! Grăbiții suntem noi! Copiii noștri, care procesează informațiile mai rapid decât o făceam noi la vârsta lor, dar și noi, părinții și bunicii, suntem tot mai pricepuți să grăbim lucrurile să se întâmple.





