”Căci nouă ne-a dăruit viață veșnică să ne închinăm Sfintei Învierii Lui în cea de-a treia zi”!

Iată-ne în cea de a doua zi a Învierii, eu mi-am permis să aduc o lumânare în chip de crin sau un crin în chip de lumânare, pentru că Învierea lui Hristos de foarte multe ori trece pe lângă noi. Trece pe lângă noi pentru că nu suntem în stare și chiar îndrăznesc să spun că educațional nu suntem dispuși să avem un model în Învierea lui Hristos.

– Buni, iarăși ai tu treabă?

Unde pleci așa de grabă?!

– La pas prin oraș,

Să-l ajut pe iepuraș!

Anul în care am pășit este un an cu potențial maxim și să nu uităm, are și o zi în plus, este an bisect! Adică, avem toate condițiile ca anul acesta să fie unul deosebit! Vreau să vă pornesc cu acest gând, să nu cerem ceva nou, ci să fim în stare să folosim ceea ce deja avem! Dacă vom sta după noutate, s-ar putea să ratăm ceea ce avem deja!

Poate nu e prea târziu să te gândești la celebrele leftovers americane, acele mâncăruri rămase după vreo masă festivă, pe care aș prefera să le numesc ”ecouri… culinare”. Spun asta în speranța că încă nu ai aruncat carnea preparată la cuptor sau la tigaie, castraveciorii în oțet sau în saramură sau… mormanul de piure de cartofi la care nu prea s-a uitat nimeni la masa de Paște. Sigur, mă refer la acele alimente gata preparate rămase pe platouri, nu la cele din farfuriile în care s-a pus cu vârf, ca la reclamă, iar apoi s-a luat doar din vârf.