Ne aflăm într-o vară atât de ofertantă, atât de… răcoroasă, pentru că răcoarea nu este în termometru, este la noi în cap! Chiar spuneam acum câtăva vreme că atunci când nu ai cu ce să lauzi o mâncare, trebuie să te gândești la data din calendar! De exemplu, acum, dacă vă servește cineva cu o porție de paste care nu au nicio legătură nici cu Roma, nici cu Italia, cu absolut nimic, nici măcar cu fotbalul sau cu vreo posibilitate vocală a vreunui cântăreț, nici cu Pavarotti, nici cu nimic și totuși, le mănâncați, să știți că singura hrană adevărată pentru cel care a gătit este aprecierea dumneavoastră! Dar, cum puteți să spuneți că pastele acelea sunt bune, când ați deveni ridicoli, dacă ați lăuda ceva care nu este așa cum îl lăudați?! Atunci, vă invit să spuneți, dacă este vară:

– Ce m-au răcorit pastele acestea!

O fetiță mititică,

Frumușică și peltică,

Se roagă lângă-un tufiș,

Să iasă din ascunziș

Zânele ascunse-n el,

Am să vă vorbesc astăzi puțin despre praznicul Schimbării la Față ca despre o rază de soare care face să se coacă o boabă de strugure. Raza de soare pornește și tot timpul luminează la fel, e adevărat, în zona noastră împărțită în patru anotimpuri, măcar teoretic, soarele are o anumită putere, dar raza de soare cu siguranță este cea care luminează mereu, doar că această rază de soare, numai când ajunge să treacă printr-o boabă de strugure, poate să o facă să se coacă! Schimbarea la Față de astăzi este despre posibilitatea omului de a lăsa raza de soare să îl schimbe la față. Așa cum raza de soare trece prin ciorchine și face ca boabele sale să poată să fie tescuite și pregătite pentru a ajunge inclusiv Sângele lui Hristos din Sfântul Potir, așa suntem și noi, este destinul nostru, suntem boaba de strugure pe care raza de soare o caută ca să poată să o pătrundă ca să o coacă!

Când soarele ia vacanță și lasă marea să își mai răcorească valurile cu un vânt rebel deghizat în briză, călători sosiți din toate colțurile țării și ale lumii primesc provocarea de a-și petrece timpul altfel. Nu la plajă, dar tot frumos, memorabil prin… spontaneitate! Sigur, cei mai mulți caută marea în altă parte, în varianta ei de… orășeancă rafinată, pe faleza Cazinoului! Așa se face că într-o zi de luni, aceasta devine repede prea mică, plină de copii de toate vârstele și națiile. Aceștia au ales mișcarea în aer liber, privind la mare, scafandri, pescari cu bărcile pline cu… captura zilei, dar și la lucrătorii vrednici care pe ultima sută de metri vopsesc balustrada falezei și curăță spațiile verzi, înainte de Ziua Marinei.