Ziua lui Da!

Luni, 1 Iunie este o sărbătoare atât de încărcată de semnificații încât am să deschid câteva capitole foarte frumoase, dintre care unul despre familie, că tot este 1 Iunie! Ziua Copilului să știți că nu este o zi care trebuie să fie ținută neapărat numai pentru cei mici! Ați auzit de Pedagogie, știți, în Pedagogie este vorba despre educarea copiilor! De exemplu, dacă îmi dați voie, eu am să fac puțină Andragogie, adică educarea maturilor sau, mai degrabă, încercarea zadarnică de a educa un cal care este deja învățat numai să tragă sau numai să se uite în căruță, dacă ai pus ceva și să nu plece de pe loc până nu are coșul căruței gol! Asta înseamnă Andragogie, ca să intrăm direct în subiect, că tot este Ziua Copilului!

Astăzi vreau ca pentru copii, să primească părinții un canon, anume că astăzi este Ziua lui Da! Am decretat! Astăzi este Ziua lui Da, dar fiți atenți la acest principiu, căci este o nebunie întreagă! Vă povestește despre asta un bunic care nu a albit degeaba! Au fost câteva Ziua lui Da de când sunt bunic cu normă întreagă și vor mai urma câteva bune, câțiva ani buni!

Ce înseamnă Ziua lui Da?! Părintele trebuie să promită, sub stare de jurământ pedagogic, că nu o să dezamăgească ziua de astăzi, că tot ceea ce va cere copilul, trebuie să primească! Copilul care în general primește promisiuni de la maturi care nu le țin niciodată, astăzi are posibilitatea să primească dincolo de promisiune și realizarea ei! Cum se face lucrul acesta?! Eu am învățat de la un filolog neamț, care… bântuia prin anii ’80 prin România și care vroia să învețe nu numai cuvinte, vroia să învețe și atitudini! Așa se face că l-a întrebat pe un băștinaș de-al nostru cum face el să cheme puii de găină la el!

– Păi, spun ”pui, pui, pui, pui”…

– Și?!

– Și vin la mine!

– Extraordinar! Noi în Germania facem la fel! Dar când vreți să plece în partea cealaltă, cum faceți?

– Păi, le spun ”uș, uș, uș”…

– A! Noi când vrem ca puiul să plece în partea cealaltă, ne ducem noi în partea cealaltă și îi chemăm acolo, ”pui, pui, pui” și ei ies de unde erau și vin la noi!

Aceasta este Ziua lui Da și trebuie să o înțelegeți și să o executați conform graficului! Ziua lui Da nu se începe cu Nu, asta e clar! De exemplu, mie frumos mi-au venit doi tineri, ieri, când împărțeam frunzele de nuc și mi-au spus că o să stea cu mine, să mă aștepte, să vedem despre un botez. Și am avut, așa, un… feeling, că mă mai lovește câteodată Duhul și le-am spus:

– Dar, spuneți-mi cam despre ce dată este vorba, ca nu cumva să vorbim degeaba!

– În august!

A, când am auzit de august, mi-am spus că am avut dreptate cu… feeling-ul meu!

– Pe cât august?

– 29.

Era clar, că de aceea era și liberă ziua aceea, toți au ocolit-o! Dar ce credeți că le-am spus?!

– Perfect! Este minunat! Îmi dați un mesaj astăzi și o să vă spun că trebuie să găsim o altă dată!

Dar, impactul a fost minunat! Asta este Ziua lui Da! Perfect!

– Ce vrei?

– Vreau iPhone 16!

Nu prea mă mai pricep, așa, sunt în urmă, nu mi-o luați în nume de rău, dar răspunsul este:

– Bineînțeles!

După care, te așezi în partea cealaltă! Trebuie să fim încurajați de rezultate, ca să introducem acolo un folder cu catalogul, ceva strong, super strong! Să vadă toată galeria, cel care se uită la telefon, una, alta! Asta înseamnă Ziua lui Da! Nu ai spus Nu! Acum, dacă ai neșansa să intre în joc cu tine și chiar să se ambiționeze, te-ai dus la Bancă, asta e, dacă vrea neapărat telefon! Dar Ziua lui Da pentru părinți înseamnă chiar Ziua lui Da, o zi în care părinții și bunicii, mătușile și unchii sunt chemați să proceseze niște informații. Copilul nu trebuie să fie amăgit, că destul îl amăgește școala, destul îl amăgește societatea și destul l-ați amăgit până acum! Copilul trebuie să primească ceva. Ce?! Păi, exact cum au primit copiii aceia de la mine, când le-am spus că trebuie să găsim o altă dată pentru botez! De exemplu, copilul spune:

– Vreau să petrec seara cu încă cinci colegi de Grădiniță!

– Perfect! Sigur că da!

Începem să dăm telefoane, nu chiar de față cu el și le sugerăm câteva adrese mămicilor celor cinci și le sugerăm și că de la ora șapte este un film pentru copii și nu-i așa că ar fi bine să… ?! Când te întorci de la această sugestie pe care le-ai dat-o celorlalți, îi spui copilului tău:

– Ia uite ce bine! Au venit cu o idee mai bună, dacă o accepți, bineînțeles! Ceilalți cinci vor să mergeți împreună la fim!

Asta dacă nu cumva aveți camera în zugrăveală! Acum, cu camera asta în zugrăveală să știți că este o situație foarte delicată! S-a dus cineva să cumpere un covor și cum era o fire mai vorbăreață, așa, imediat a intrat în vorbă cu vânzătoarea și aceasta a întrebat:

– Vreți un covor. Pentru ce?!

– Pentru camera copiilor.

– Bine, dar câți copii aveți?

– Șapte.

– Mai bine asfaltați!

Problema este următoarea: trebuie să vă faceți și un calcul! Măi, e Ziua lui Da, e Ziua lui Da, dar trebuie să fiu realist și pentru mine ca părinte sau bunic, și pentru copil! Dar, acum, pentru că tot este o zi așa de importantă, trecem de la Pedagogie la Andragogie, la educarea adulților! Să știți că noi, maturii, suntem educați foarte delicat! Astăzi, în Sfânta Evanghelie, am primit niște informații extraordinare, pe care de multă vreme le tot… bâjbâiam eu, vizavi, de exemplu, de situația în care un păstor care are o sută de oi, rătăcește o oaie și se spune:

– Nu-i așa că dacă o găsește, se bucură de ea mai mult decât de celelalte 99?

Da, asta era pentru Pedagogie, dar pentru Andragogie este altceva, adică bucură-te de ceea ce ai, de cele 99, pentru că dacă faci un calcul, îți dă mai bine așa! De ce?! Pentru că s-ar putea ca atunci când umbli tu pe câmpii să o cauți pe cea rătăcită, să o găsești și să îți dai seama că ai numai una, pentru că celelalte s-au dus și înseamnă că te mulțumești cu puțin, degeaba! Mântuitorul ne avertizează foarte clar, spune:

– Da, așa faceți voi, dar Dumnezeu Tatăl vă vrea pe cei care rămâneți, nu pe cei care fugiți!

De aceea, v-aș ruga să îmi permiteți o… Andragogie maternă! Știți că eu sunt apărătorul feminității până la a-mi da sângele din mine, să nu uitați asta, dar mama este cea mai nedreaptă ființă de pe fața pământului, pentru că îl iubește pe cel pe care nu îl iubește nimeni pentru că nici nu este de iubit, îl ajută pe cel neputincios, luând din timpul și din energia celui care poate! Îl ajută financiar pe cel sărac, inclusiv dacă sărăcia i-a venit dintr-un viciu, nedreptățindu-l pe celălalt care are și tot sponsorizează viciul fratelui! Tot mama este cea care își pierde vremea, deși știe clar că nu o să vindece o anumită rană și îi nedreptățește pe ceilalți.

Cred că lecția de astăzi este una clară! De ce nu ne bucurăm de cele 99 de oi care nu s-au pierdut?! Ai patru copii, de ce nu te bucuri de cei trei care nu au nevoie de atâta efort?! A, și te întorci și spui:

– Ia uite ce spune Mântuitorul!

Da, spune pentru partea cealaltă, spune:

– Nu-i așa că așa faceți?! Dar Dumnezeu îi vrea pe cei care rămân, nu pe cei care zburdă!

Este atât de greu să poți educa și să poți dezinstala un program instalat atât de amplu și să mergi pe linia aceasta a gândirii frumoase, încât sună foarte ciudat acum, dacă aș merge pe replici din acestea punctuale, aș risca linșajul, dar eu am și puterea de a trece peste acest linșaj, inclusiv mediatic, pentru că eu chiar cred în replicile acestea! Vasăzică este Ziua lui Da și pentru cei care merită, și pentru cei care nu merită. Depinde în ce parte ne așezăm ca să chemăm puii! Să ne așezăm înaintea hranei și să îl chemăm la hrană sau să ne așezăm în partea cealaltă și să îl chemăm pentru că a mâncat prea mult din boabele celorlalți?! Nu vă jucați prea mult, mamelor, nici cu… prea multul! Cunosc prea mulți copii care din cauza prea multului au ajuns să fie vicioși! Nu vă vor face cinste niciodată și o să rămână din calitatea dumneavoastră de mamă pur și simplu numai faptul că sunteți nedrepte și ar fi păcat!

Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, în al cărui parcurs încă ne aflăm, este un praznic de la care pornește un alt mod de viață. Înainte de Paști, noi am fost șapte săptămâni în Post, apoi am intrat într-o altă etapă, în care patruzeci de zile a fost Praznicul cel Mare al Învierii Domnului, am parcurs apoi încă zece zile între Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt și acum intrăm într-o altă etapă, după Pogorârea Duhului Sfânt, care va da, celorlalte duminici din an, un titlu după o raportare. Duminica viitoare va fi Duminica de după Pogorârea Duhului Sfânt și apoi, până la a 34-a duminică, toate duminicile vor fi după Pogorârea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, după acest praznic, ne numărăm pașii! Sfânta Treime, sărbătoarea de astăzi, întotdeauna cade luni, că vine după Duminica Rusaliilor, așadar, nu este o luni oarecare! Este și luni, întâi! Ați auzit pe cineva când începe o dietă? O ia de luni și eventual să fie luni, întâi! Sunt câteva zile de luni, întâi, pe an, cred că vreo trei, dintre care aceasta este și cu Sfânta Treime, și cu Ziua Copilului, cu 1 Iunie!

Trecem acum mai departe. Ce mă interesează la ziua de astăzi este faptul că trebuie să mai învățăm un lucru, anume să luăm lucrurile așa cum sunt. Ieri nu puteam să ne mișcăm prin biserică, erau foarte mulți și spuneam că toată povestea aceasta a Andragogiei, a mai învăța câte ceva, o să treacă prin niște aspecte noi. Ce înseamnă aspect nou?! Aspect nou înseamnă să știm ceva despre noi și anume, așa cum am spus și de mame că suntem obișnuiți să luăm de la cel care poate și să dăm la cel care nu poate și să ne facem niște vase comunicante, așa, și să jonglăm cu situația aceasta, acum trebuie să aflăm că nu mai merge așa. Astăzi este prăznuită Sfânta Treime, iar Mântuitorul spune foarte clar:

– Așa judecați voi, omenește! Tatăl Meu nu este așa, Lui Îi plac oamenii care stau lângă El.

Cum o să stea? Acum trecem de la partea foarte exactă a relației interumane la relația inter-om. Cum stau gândurile? Gândurile sunt copiii noștri! Cum luăm noi să nu mai fim nedrepți cu gândurile bune, acoperindu-le pe celelalte? Cum stăm noi cu Fișa Postului, în care, din păcate, facem de foarte multe ori rabat la lucruri care funcționează anapoda? Adică, luăm exact din timpul care nu ar trebui să fie folosit pentru noi, pentru că este vorba despre împărțirea unei zile de 24 de ore, care se împarte la trei, că tot e Treime și vorbim despre ea. Despre ritmurile circadiene ați auzit, opt, opt, opt, adică opt ore pentru odihnă, opt ore pentru muncă, opt ore pentru noi. Dar vine patronul și îți spune că la locul de muncă sunteți cu toți o familie și trebuie să se facă treaba ca în familie, toată lumea să fie bine! Când se duce el la plajă cu familia, nu mai e familie, este numai cu rudele și cu cunoscuții și cu cei care vor să îl ajute! Dar acum vă spune:

– Păi, suntem o familie! Nu putem să plecăm la ora 16!

Hei, ce vorbești, măi?! Dacă opt și cu opt fac 16, eu dacă am venit la opt, la 16 am plecat! Cine greșește dacă ai rămas acolo?! Păi, greșești tu, pentru că dacă ora 16 te găsește în birou, astăzi, peste o lună de zile te va găsi ora 17, peste altă lună te va găsi ora 18, ora 19, ora 20 și până la urmă o să uiți și de familie! Și o să spuneți:

– Da, dar sunt locuri de muncă prea puține și dacă mă dă afară?

Dar ai încercat?! Dar poate că locul tău de muncă nu este acolo! Poate te poți reinventa! Poate ai luat un alt talant! Poate stă un loc vacant din cauza ta, că nu ai fost în stare să îi spui șefului, patronului:

– Știi ce, nene? Eu dacă voi pleca la 16 și un minut, a doua zi nu te mai uita după mine, dacă o fac din cauza dumitale!

Acum mai sunt și celelalte aspecte și am să fac o paranteză puțin mai mare. Când la Buzău, în 1981, încă era Episcop fostul viitor Mitropolit Antonie Plămădeală, a primit de la Patriarhie un audit, pe vremea aceea se numea revizie, acum se numește audit și am tradus ca să înțeleagă și contabilii zilelor noastre, nu am nimic cu nimeni, nu s-au numit tot timpul auditori, erau revizori. Și… auditorii aceștia au venit de la București într-o echipă, măi tată, o echipă știți ce însemna?! Veneau de dimineață, cu mâncarea în șervețel, adică erau incoruptibili!!! Nu te jucai cu ei ca să îi iei la o masă și să le spui să o lase mai moale! Nu. Incoruptibilii veneau la ora 8 și plecau la ora 16, două săptămâni jumate și au căutat tot, tot, tot! Nu erau fondurile europene, că ar fi rămas încă trei săptămâni! După ce s-a încheiat, au făcut un proces verbal, l-au chemat și pe Vlădica, să îi spună cum au găsit, dar Vlădica ochise el un om! Contabilul lui, care viza postul de contabil-șef și care venea cu două ore înainte de program și pleca cu două ore după program, așa că Preasfințitul s-a simțit dator să întrebe:

– Domnule, am și eu un om, aici, care vine de dimineață cu două ore înainte și pleacă după serviciu cu două ore după! Ați găsit ceva în categoria Magazii, unde are omul Fișa Postului?

– Dacă vreți să vă dăm un răspuns concret și complet, trebuie să ne spuneți persoana!

Acum, Preasfințitul, după ce s-a asigurat că numele persoanei va fi dat numai sub formă de spovedanie, s-au prins auditorii, de fapt, foștii viitori auditori, că se numeau revizori, așa cum am stabilit deja! Au primit acel canon să nu spună nimănui numele persoanei în cauză și atunci, Preasfințitul a spus:

– Despre el este vorba!

– A, este perfectă lucrarea, numai că trebuie să îl dați afară de mâine! Chiar în clipa asta să îi faceți actele!

– De ce???

– Dacă am găsit o lucrare făcută în 12 ore când de fapt trebuia făcută în opt ore, acesta vă mănâncă banii degeaba, deși nu a fost remunerat cu două ore înainte și cu două ore după! Dacă noi am găsit o lucrare făcută în 12 ore în loc de opt, crezi dumneata că merită să fie făcut șef-contabil?! Și el o să bage zâzanie în colectiv, așa că dă-l afară!

L-a dat afară, bineînțeles, așa, cu spovedanie cu tot! Mi-a plăcut foarte mult atitudinea aceasta! Adică, excesul de zel se plătește! Ar fi foarte frumos! Să nu credeți acum că sunt numai oameni care încearcă să chiulească! Nu! Sunt și oamenii care așteaptă să fie văzuți! Sunt oameni care stau cu pixul în mână până intră șeful, stau cu mâna pe tastatură și cum a apărut un zvon că vine șeful, bagă două rânduri, că dacă le-a băgat la timpul potrivit, vine șeful și poate să îl găsească și stând, nicio problemă! Dar sunt și oameni care vânează poziții! Asta face parte tot din Andragogie, ca să nu credeți că m-am depărtat prea mult de Lunea Sfintei Treimi, zi de întâi!

Dar, ca să revenim la ale noastre, să vedem ce ne mai învață ziua de astăzi! Știți că dacă aveți nevoie la telefon sau la calculator să mai introduceți un program care să vă ajute, dacă sunteți arhitecți, un program de vecinătăți, de exemplu, primiți mesaj că nu mai aveți loc pentru programul respectiv pentru că memoria de lucru s-a terminat. Și ce trebuie să faceți?! Să dezinstalați! Deci, copii, aceasta este prima lecție pe care o învățăm astăzi: dezinstalarea! Ca să aibă loc altceva, să nu credeți că puteți să faceți pe aceeași temelie, Doamne ferește! Trebuie să dezinstalezi, adică să muți, să îți scoți toate preocupările care deja își instalaseră ele niște rețele noi!

Știți de ce un infarct la 35 de ani este letal, față de unul la 65 de ani? Pentru că până la 65 de ani, organismul uman mai face niște rețele paralele, niște scurtături, niște… lungituri, acolo unde organismul este mai plăpând, îl… ocolește puțin! Dar la 35 de ani este strong, stejar! Tată, nu ești salcie, ești stejar, dacă a bătut vântul, te-a rupt! Așa trebuie să învățăm din ziua de astăzi! Să învățăm că dezinstalarea aceasta de care toți se tem, că dacă dezinstalăm, după aceea nu mai știm, nu este așa!

Este un principiu, știți că în echilibristică, echilibrul stabil este echilibrul pe care ți-l dă faptul că centrul de greutate pică fix în punctul tău de sprijin, dar se spune că dacă vrei să faci un pas în față, trebuie să îți asumi că îți vei pierde echilibrul, pentru un timp! Vroiam să vă spun în franceză, dar nu vreau să supăr pe nimeni, aici! Era vorba de si conditionnel, învățat prin clasa a VI-a, nu am învățat niciodată prea bine lucrul acesta, dar apoi m-am deșteptat și eu: ”Si voulez faite un pas en avant”. În momentul în care îți asumi că îți vei pierde echilibrul, atunci poți să mergi mai în față! Dacă nu îți asumi pierderea echilibrului ”pour un instant”, pentru un moment foarte, foarte mic, rămâi înțepenit! Asta este și cu dezinstalarea pe care v-o propun!

Este o vreme foarte frumoasă, este cred că singura zi în care căldura și răcoarea sunt gratis, pentru că de duminica viitoare, răcoarea va fi plătită, după cum până săptămâna trecută, căldura a fost plătită! Bucurați-vă de această situație, că astăzi nu este nevoie chiar așa de tare de aer condiționat, ceea ce va fi de luni încolo! Știți de ce v-am spus asta? Să vă mai educ ceva, apropo de Andragogie! Învățați-vă să prețuiți ceea ce aveți! Că de mâine o să fie mai rău, nu asta este problema! Nu asta este problema, dacă este astăzi bine, bucurați-vă, pentru că bucuria acumulată în ziua de astăzi vă va ajuta ca ziua de mâine să fie trecută mai ușor!

Vedeți că s-au dus spaimele pe care le aveam la începutul anului, că urmează să dispară nu știu ce subvenție la nu știu ce?! S-au dus subvențiile toate, nu mai spune nimeni de TVA de 21%, că urmează cel de 24%! Nicio problemă! Problema știți care este? Gândiți-vă dacă sunteți vrednici sau nu de a rămâne la locuri de muncă bine plătite și aceasta este treaba voastră, nu cât va fi TVA-ul! Dacă aveți de unde, nu contează cât e! Contează să fim foarte, foarte atenți ce Îi cerem lui Dumnezeu! Dumnezeu nu are nevoie de sugestiile noastre! Măi copii, El știe ce trebuie să facă! Lăsați-L pe Dumnezeu să facă ceea ce trebuie! Nu Îi mai dați sugestii!

Ca să vă explic cum funcționează situația aceasta cu credința, vă spun că îmi pare foarte, foarte rău că credincioșii noștri, ortodocșii noștri, sunt rara, ascultați-mă puțin! Un om matur ajuns la nevoia de Andragogie spune:

– Când eram mic, m-am rugat toată copilăria la Dumnezeu, să îmi dea o bicicletă și nu mi-a dat! Când m-am făcut mai mare, mai pe la liceu, cu niște golănași de-ai mei, am ajuns la concluzia că la Dumnezeu nu funcționează așa și am furat o bicicletă și ne-am rugat tot restul vieții să ne ierte!

Dincolo de glumă, așa funcționează, dar nu așa… mot-a-mot! Dacă eu mă rog la Dumnezeu să îmi dea un loc de muncă bine plătit și să fiu vrednic de așa un loc, să fiu serios ca să ocup locul ăsta cu tot… portretul acesta, să știți că rugăciunea mea de a fi vrednic nu Îl transformă pe Dumnezeu în… sponsor oficial, ci Îl transformă în partener! Eu dau grija să fiu vrednic, Dumneata dă-mi de lucru, ca să am pentru ce să fiu vrednic! Și atunci se schimbă problema, e cam tot ca și cu bicicleta dar e puțin îndulcită și… creștinată de către subsemnatul! Dacă mai aveți nevoie de alte sfaturi, mai am! Știți cum e cu sfaturile, nu?!

Un om mergea pe stradă și duhovnicul l-a văzut cam trist și l-a chemat la el:

– Ia vino, măi, încoace! Ce s-a întâmplat?!

– Hei, părinte, mi-am luat o mie de pui de o zi.

Apropo că azi e zi de întâi! Și duhovnicul l-a întrebat mirat:

– Și?!

– De-o săptămână mai am cinci sute!

– A, păi nu le facem noi un Maslu? Ia bețișorul ăsta, însemnează-i pe toți și gata!

După o săptămână, omul mai rămăsese cu o sută de pui.

– Nicio problemă! Așteptăm ziua cealaltă, de întâi, facem aghiasmă, îi stropești cu ea și gata!

Mai avea zece pui la sfârșitul săptămânii și bineînțeles, peste încă o săptămână, omul s-a întâlnit cu duhovnicul în piață:

– Te văd cam indiferent, așa, ce s-a întâmplat?!

– A, păi nu mai am nici pui!

– Păcat, că eu mai aveam sfaturi!

Aș vrea să vă las în această atmosferă, să continuați dumneavoastră discuțiile pe care eu doar vi le-am început acum, sunt sigur că am reușit să vă scot la suprafață foarte multe lucruri pe care le aveați acolo, puteați să le spuneți de o mie de ori mai bine ca mine, bineînțeles, asta până când deschideți gura, că după aceea vă dați seama că nu este chiar așa de simplu, dar cu un minim de antrenament poți să rezolvi orice! Greșeala noastră mai este și convingerea, câteodată, căci convingerea nu este numai o virtute, când ești convins că numai așa se face, afli la un moment dat că există o rețetă foarte simplă și chiar funcționează! Întâi trebuie dezinstalată convingerea aceea veche! Aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să își aducă aminte de câte o poveste din viața lui și să vadă când a fost convins de ceva și să vă dea Dumnezeu ca în ziua de astăzi, zi de luni, întâi, și cu toate argumentele posibile, să puteți să începeți în sfârșit dieta aceea la care visați! De fapt, visează nutriționiștii, că și-a cumpărat cineva un abonament la sală, pe trei luni și se suia pe cântar în fiecare seară și după două luni a spus:

– Măi, nu e niciun rezultat! Cred că mâine mă duc pe la sală să văd ce se întâmplă!

Atât vreau să nu uitați, că este luni, întâi!

O cuvântare foarte frumoasă despre copiii din noi și cei de lângă noi și, după cum am aflat, pe lângă cei sărbătoriți astăzi în calitate de copii și nepoți, bunici și părinți, mai există și gândurile noastre, care tot copiii noștri sunt! Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu pentru această bucurie de cuvântare, plină de momente amuzante, căci dacă nu ne-am regăsi în poveștile sale și nu am râde pe seama noastră, parcă prea tare ne-am lua în serios și nu ne-ar sta bine! Îi mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a-i reda aici povestea, rearanjată de… copilul din mine, mereu gata să se joace cu piesele de Lego care sunt mesajele părintelui din cuvântarea sa.

Îi mulțumesc Nadjei Iancu pentru înregistrarea slujbei din Lunea Pogorârii Duhului Sfânt a părintelui Marius, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.facebook.com/nadja.iancu/videos/984718047707157.

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru harul scrisului și povestitului, care mă ajută să mă bucur de povești și, sper eu, să aduc bucurie celor ce le citesc.

Vă mulțumesc din suflet că citiți aceste rânduri și vă bucurați, împreună cu mine, de cuvântările minunate ale părintelui Marius, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, duhovnicul românilor de pretutindeni, cum îmi place mie să îl numesc cu drag!