O bucurie de conferință și povestea ei trăită!

Dragii mei, știți ce entuziasmată vă anunțam cu ceva timp în urmă invitația de a ne întoarce la noi înșine lansată de doamna noastră de poveste, cum îmi place mie să o numesc pe doamna Ani Cășărică, profesor psiholog, psihoterapeut, realizatoarea emisiunii ”Povești de poveste” de la Dotto TV, dar și inițiatoarea proiectului Arhitectura Sinelui, fondatoarea Academiei Sinelui, dedicată explorării identității, emoțiilor și echilibrului interior. Chiar așa, prin strădania sa, ne (re)aduce la viață cetatea, pentru că reușește să ne prezinte oameni al căror mesaj se așterne asupra noastră ca polenul unor flori minunate pe care mai apoi, noi, cei prezenți la conferințele organizate de dumneaei, îl presărăm asupra celor întâlniți pe cale, înmiresmând și luminând orașul.

De data aceasta, m-am bucurat de reîntâlnirea cu doamna Ani Cășărică avându-i alături, așa cum anunțam, pe Pr. Dr. Marius Moșteanu, ”un om al credinței și al sensului, care vorbește despre destin nu ca despre o rigiditate, ci ca despre o chemare” și pe Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, ”care explorează modul în care mintea noastră construiește realitatea pe care o trăim”, în conferința ”Întoarce-te la tine – Între destin și alegere”. O reîntâlnire după cea din februarie anul trecut, în care am constatat o și mai mare bucurie și lumină în ochii și sufletele tuturor celor prezenți pe scenă și în public, deopotrivă. Impresionant și, așa cum v-am mai mărturisit, uneori îmi găsesc cu greu cuvintele pentru a descrie starea în care mă aflu scriind aceste rânduri. Acum am aflat de la Costin Dămășaru și despre o carte care merită citită, ”God is a Verb”, deci… aș avea oarecum și o scuză, mai ușor cu vorbele și mai mult cu faptele, care vasăzică, dar cum faptele mele sunt tocmai vorbele scrise, voi continua.

”A fost odată ca niciodată, că de nu era, nu se povestea”, cam așa aș putea spune povestea conferinței trăită de mine, foarte pe scurt și… oarecum la cald, căci au trecut deja câteva ceasuri de la încheierea ei. Pentru a traduce mai pe îndelete ce am vrut să spun, numitorul comun al celor prezenți în sala de la Centrul Multifuncțional pentru Tineret ”Jean Constantin” din Constanța, în această seară, a fost părintele Marius Moșteanu, duhovnicul românilor de pretutindeni, așa  cum cu drag îmi place să îl numesc. ”De nu era, nu se povestea”, pentru că dacă nu ar fi făcut echipă cu fiecare dintre noi, indiferent că am fost pe scenă sau în publicul spectator, indiferent că direct sau indirect prin cineva din familia sau din prietenii noștri, noi, constănțenii și nu numai, nu am fi ajuns la… nivelul următor! S-a vorbit despre destin, dar nu la modul steril, ci din suflet către suflete, s-a vorbit despre destinele celor de pe scenă, pentru că fără a pătrunde mai adânc în propriile vieți, nu am înțelege că acea suferință care nu doar doare ci și schimbă, merită trăită așa cum fără întuneric nu am putea descoperi lumina.

Ce am iubit din prima clipă la părintele Marius, de la prima cuvântare pe care am ascultat-o, au fost tocmai poveștile personale care vin în susținerea celor sfinte, ca să le updatăm pe acestea zilelor noastre. Ce am vrut inițial să fac cu aceste cuvântări a fost să le scriu și să le dau mai departe, tocmai pentru că mă gândeam eu la acea vreme, în 2017, mai exact, sunt oameni care nu se bucură de darul auzului și aceia poate și-ar dori să afle poveștile părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța. De fapt, iată că poveștile acelea au fost în primul rând pentru mine, căci ascultându-le și apoi scriindu-le am trăit partea de… terapie duhovnicească! Da, știu, pentru mine așa funcționează și, în timp, faptul că am descoperit că poveștile mele sunt așteptate și citite mă face să fiu recunoscătoare că reușesc să primesc bucurie de la părintele Marius și să dăruiesc bucurie cel mai adesea unor semeni necunoscuți, cărora le mulțumesc din suflet. Nu am cuvinte să îi mulțumesc părintelui Marius pentru încurajare, răbdare, susținere, îmbrățișare și zâmbet, cât și pentru invitația de nerefuzat de a mă întâlni cu mine însămi! Așa cum a spus părintele, ”asumare înseamnă să fii frumos pe dinăuntru și să o demonstrezi cu faptele”, iar eu sunt doar ”an working progress”, încă sunt în lucru! Vorbind despre acceptare, părintele a spus despre acea parte de intimitate în care ”dacă eu mă întâlnesc, în oglinda sufletului meu, cu ceea ce trebuie să accept iar eu nu pot să fiu cu mine însumi altfel decât sincer, mi-am predat totul și m-am întors spre mine și (…) fac pentru cei care mă acceptă așa cum sunt eu”!

Ca o surpriză care m-a impresionat până la lacrimi, vă mai spun doar că la finalul conferinței, doamna Ani Cășărică m-a transformat în… poveste! A vrut să mă cunoască și copilul din mine s-a trezit ridicat în picioare ca la școală, nu pentru vreo năzdrăvănie, ci pentru o bucurie pe care nici nu visam să o primesc! Îi mulțumesc din suflet doamnei poveștilor noastre, pentru că nu este puțin lucru să reușești să organizezi astfel de evenimente și să duci cuvintele și faptele în sufletele tuturor încât să continue povestea conferinței și după ce ultimele ei cuvinte au fost rostite, după cum a spus doamna Ani Cășărică! Și de această dată promit că voi reveni cu povestea scrisă a conferinței de (încă) astăzi sau mai bine spus de prezent continuu, pentru că este prea frumoasă ca să o pot eu rezuma în câteva fraze.

Nu puteam să închei fără să vă mulțumesc tuturor celor care citiți aceste rânduri și care ați dorit să mă cunoașteți personal, este o onoare să vă cunosc și să știu că mă faceți parte din propriile povești!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că, așa cum a spus doamna Ani Cășărică, nu ne scapă imediat de suferință, ci ne rămâne alături pentru a ne susține în a o trăi și a merge apoi mai departe cu fruntea sus. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul scrisului, povestitului și traducerii, dar mai ales, pentru toți oamenii știuți și neștiuți, văzuți și nevăzuți, întâlniți de mine pe cale și pe care mă rog Lui să îi binecuvânteze!

În loc de explicații foto, îi mulțumesc părintelui Marius pentru fotografiile care m-au ajutat să fac această poveste încă și mai frumoasă pentru dumneavoastră!