Luni, 1 Iunie este o sărbătoare atât de încărcată de semnificații încât am să deschid câteva capitole foarte frumoase, dintre care unul despre familie, că tot este 1 Iunie! Ziua Copilului să știți că nu este o zi care trebuie să fie ținută neapărat numai pentru cei mici! Ați auzit de Pedagogie, știți, în Pedagogie este vorba despre educarea copiilor! De exemplu, dacă îmi dați voie, eu am să fac puțină Andragogie, adică educarea maturilor sau, mai degrabă, încercarea zadarnică de a educa un cal care este deja învățat numai să tragă sau numai să se uite în căruță, dacă ai pus ceva și să nu plece de pe loc până nu are coșul căruței gol! Asta înseamnă Andragogie, ca să intrăm direct în subiect, că tot este Ziua Copilului!

Astăzi vreau ca pentru copii, să primească părinții un canon, anume că astăzi este Ziua lui Da! Am decretat! Astăzi este Ziua lui Da, dar fiți atenți la acest principiu, căci este o nebunie întreagă! Vă povestește despre asta un bunic care nu a albit degeaba! Au fost câteva Ziua lui Da de când sunt bunic cu normă întreagă și vor mai urma câteva bune, câțiva ani buni!

V-am rugat acum zece zile, că așa a dat Dumnezeu să fim tot în această formulă, să nu luați nicio decizie până la Rusalii, pentru că între Înălțarea de acum zece zile și Rusalii, Mântuitorul a dat o singură poruncă: ”Rămâneți în cetatea Ierusalimului, până când vă veți îmbrăca cu putere de Sus!”. Celor care au primit canonul meu, acum le spun că s-a încheiat. O să spuneți:

– Cum?!

Da, s-a încheiat! De acum înainte, până în seară, dacă sunteți atenți la cuvintele pe care le rostiți, la frazele pe care le alcătuiți și la dialogurile pe care le aveți cu ceilalți, veți afla, intuitiv, ce trebuie să faceți de acum înainte! Astăzi este ziua deciziilor! Astăzi este ziua în care trebuie să știți că a venit vremea să vă bucurați! E adevărat, cu un mic amendament, așa: dacă nu ați luat decizii pripite în ultimele zece zile, dar să spunem că trecem peste asta!

”Trăim într-o lume în care suntem din ce în ce mai deconectați de sufletul nostru, deși suntem, se pare, conectați permament la altceva. Trăim într-o lume în care știm să răspundem mesajelor, știm să răspundem responsabilităților, știm să răspundem rolurilor și așteptărilor, dar nu mai știm să răspundem sincer la o întrebare simplă:

– Cum sunt eu cu adevărat?!

A plouat cu soare la Constanța, din nou, iar pentru mândrii locuitori ai cetății de la malul mării care nu au apucat să vadă soarele printre picurii de ploaie, spun că acesta se simte întotdeauna în suflet, strălucind prin noi, până la… întâlnirea noastră vizuală cu astrul zilei.

După bucuria trăită luni, la conferința ”Întoarce-te la tine – Între destin și alegere”, organizată de doamna noastră de poveste Ani Cășărică și avându-i ca invitați pe părintele Marius Moșteanu, duhovnicul românilor de pretutindeni și pe Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, am apelat la… ”Terapia Tăcerii” (n.a. cartea scrisă de doamna Ani Cășărică împreună cu părintele Marius). Am ales să practic terapia în forma ei (ne)scrisă. Am tăcut să fac loc bucuriei de după, am tăcut și ca să las lucrurile să se așeze frumos și să se dea mai ușor la scris.