Iată-ne în săptămâna a cincea din Postul Mare, o săptămână pe care eu aș numi-o a maturității. Am început Postul stângaci, deși l-am mai ținut și altă dată, totuși simțeam că nu am găsit sensul, nu am găsit un rost și încet, încet, cu fiecare săptămână, cu fiecare denie și iată, acum, după Denia Canonului cel Mare, după Praznicul Bunei Vestiri, astăzi am săvârșit rânduiala Imnului Acatist, un Imn Acatist care are, în tradiția bizantină, cel puțin, mai mult decât se știe, o bucurie de a constata că Maica Domnului poate să biruiască și oștile acestea văzute, nu numai nevăzute sau, mai bine spus, dacă vedem ce a biruit ca oști văzute, cu siguranță că putem să tragem concluzia că le-a biruit și pe celelalte.

O mamă-mare și un cățel mic mi-au înveselit dimineața de ieri, chiar când aveam mare nevoie de asta! Îmi plac mult câinii și profit de orice ocazie pentru a-i admira, așa că recunoscând de la distanță un Yorkshire terrier, abia așteptam să se apropie din sens opus! Mi se părea ceva în neregulă cu boticul lui negru și mai mic decât în mod normal. Bunica îl purta în lesă în pas domol, al ei, căci al lui era mărunt și grăbit ca nu cumva să rămână în urma stăpânei! Știți, ea făcea un pas cât el făcea zece!

– Vreau să îți spun un secret,

În șoaptă, foarte încet,

Iubesc și eu o fetiță,

De la noi din Grădiniță.

Vă lansez o provocare! Cum credeți că vede Dumnezeu creația Sa? Credeți că o vede chiar atât de împărțită între musulmani, creștini, yoghini și brahmaniști, budhiști, confucianiști?! Nu, a fost numai o întrebare numai pentru prieteni! Luați lucrurile în serios! Atunci când vă deranjează cineva, așezați-vă numai puțin în locul lui Dumnezeu, că nu se supără Dumnezeu că Îl dați la o parte, El este peste tot, vă face El loc și întrebați-vă:

– Cum s-ar uita Dumnezeu la el? Sau dacă Dumnezeu ar fi în partea cealaltă, cum s-ar uita la mine?

Vă va trece imediat supărarea!