Un mierloi și mierla lui
Râd de mama focului
De vecina lor, o cioară,
Care-n loc să cânte, zbiară.
Cu gândul la apropiata conferință a frumoasei… treimi de la malul mării, doamna poveștilor de poveste Ani Cășărică, părintele Marius Moșteanu și psihologul Costin Dămășaru, de care ne vom bucura pe 25 mai, de la ora 18, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret ”Jean Constantin”, mi-a venit ideea de a vă invita să (re)citiți rândurile scrise de mine… la cald, imediat după prima mea întâlnire cu acești oameni frumoși și poveștile lor care ne inspiră. Sper eu că deja aflați în apropierea verii toride, veți îngădui acele rânduri de ambianță pe care le scriam atunci, în iarnă, ca să vă introduc în atmosfera trăirilor mele.
Atunci când citiți o carte, mai și traduceți cartea respectivă! Nu din engleză sau franceză sau germană! Nu. Traduceți-o în viață! Acum degeaba spunem să gândim pozitiv, că a stat bietul om și s-a gândit numai pozitiv și a vizualizat, cum v-am mai spus dar îmi place să punctez câteva lucruri, și a spus:
– Da, eu m-am gândit, m-am văzut pe acolo, m-am văzut pe dincolo, dar… !
Da, ar trebui să existe așa ceva, pentru că uneori cumperi un tort aniversar și, dacă nu ai fericita ocazie a unei degustări prealabile, afli și tu, odată cu sărbătoritul și cu toți invitații, că nici anul ăsta… n-a fost să fie! În ciuda aspectului impecabil, care trebuie să recunoaștem că le iese majorității cofetarilor, tortul cu pricina ori e vechi, ori e plin de o cremă amintind de consistența săpunului, ori pur și simplu nu are nicio aromă! Mi-a venit ideea poveștii după ce ne-am bucurat și eu și cei care m-au sărbătorit, de un tort de zile mari, de ciocolată cu mentă, pe care l-am cumpărat de la cofetăria cu laborator Crizantema!
