Cântă din nai, la streașină, vântul

Și umple cu dor întreg pământul.

Dor de iubire, de vreme frumoasă,

De la ”Ursul păcălit de vulpe” al blajinului Creangă la… coada noastră cea de toate zilele, iertată-mi fie îndrăzneala, constat că românii au fost ”binecuvântați” cu statul la coadă ca… terapie de grup. Dacă vreo vulpe de import ar păcăli ursul nostru carpatin și l-ar lăsa fără coadă, probabil am reinventa acest… accesoriu.

Să știți că eu mi-am luat foarte în serios rolul! Nu vreau să fiu ca părintele acela cumsecade, care știți ce a pățit când a ajuns la Rai, în urma unui accident cu autobuzul! A trebuit să stea la coadă și până la urmă a spus:

– Doamne, nu Te supăra pe mine, dar chiar așa, acum mi-o ia în față și șoferul de autobuz?! Eu care Ți-am slujit atâția zeci de ani…

Nu știu cum și nu știu când,

Poate-aievea, poate-n gând,

Poate-acum, poate nicicând,