– Cineva și nu-ți spun cine

Mi-a trimis, doar pentru tine,

Un gând bun în prag de seară,

Bucuria trăirii unei zile cu soare e deja lămurită pentru toți, sigur, primăvara într-un fel, vara pe caniculă în alt fel, dar mă gândeam că ”ziua de după” poate fi cu ploaie, tocmai pentru a ne constata… bucuria de ploaie, după câte o zi cu soare dar plină cu de toate pentru toți!  Dacă totuși nu ne place ploaia și pace, vom ști apoi, la fiecare zi cu soare, să ne amintim să fim mai bucuroși la întâlnirea cu ”vedeta” cerului și să nu o mai luăm așa… că ni se cuvine!

V-am tot predat acest curs al lipsei de îndoială și de încredere, v-am încurajat pe toți și știți că asta este definiția duhovniciei pe care o practic eu, încrederea și mai ales încurajarea celorlalți, dar să știți că în spatele fiecărei încurajări stă de veghe nesomnul meu! Când încurajez pe cineva, știu că eu dau din ceea ce nu am și eu trebuie să stau de veghe ca nu cumva direcția în care am încurajat pe cineva să nu fie una confundată și să se pomenească omul, după un anumit timp, că nu a ajuns unde gândea el.

Astăzi este o zi în care se merge de la templu către un alt gen de biserică, o biserică pe care a făcut-o Maica Domnului, că i-a fost milă de un viitor împărat, Leon, care căuta apă pentru un orb însetat. Orbul acela însetat este sufletul nostru. Astăzi este ziua regăsirii, ziua vindecării, ziua în care noi toți avem o nouă rețetă! Să nu ne mai bazăm pe cele vechi, să ne bazăm pe cele noi! Pentru slujba de sfințire nu a fost nevoie nici de biserică și nici de nimic! Eram în afara ei, ea deja se dărâmase! Acum, ceea ce am găsit după ce ne-am întors, este cea după trei zile în care Mântuitorul ne-a promis că o zidește din nou! Templul este și trupul nostru despre care chiar spune și Scriptura că este Templul Duhului Sfânt!