Joia de după miercurea (ne)alarmării a debutat în forță! Nici nu mă dezmeticisem bine că a fost noapte și este dimineață și am scăpat nealarmați, că am auzit o gălăgie infernală venind din stradă, un cor de voci masculine care păreau că își interpretează partitura fără vreun… exercițiu prealabil și, evident, fără dirijor! Erau atât de vocali încât am crezut că mi-au invadat curtea, dar până să ajung la geam pentru mai multă… claritate, am primit lovitura de grație!

E prima miercuri din martie și avem exercițiu de alarmare. E greu să nu te gândești că undeva, nu foarte departe, nu este exercițiu, este realitate, una în care au fost prinși și români de-ai noștri. Știi când și unde pleci în vacanță dar nu știi când și pe unde te întorci! E greu să te gândești la rău la mal de mare, unde auzi chemarea muezinului la rugăciune, tocmai când te întorci de la biserică, ca într-o permanentă exersare a stării de pace din noi.

Când vezi un ghiocel plăpând,

În minte-ți înflorește-un gând

La primăvara colorată,

Cântă din nai, la streașină, vântul

Și umple cu dor întreg pământul.

Dor de iubire, de vreme frumoasă,