Un mierloi și mierla lui

Râd de mama focului

De vecina lor, o cioară,

Care-n loc să cânte, zbiară.

Da, ar trebui să existe așa ceva, pentru că uneori cumperi un tort aniversar și, dacă nu ai fericita ocazie a unei degustări prealabile, afli și tu, odată cu sărbătoritul și cu toți invitații, că nici anul ăsta… n-a fost să fie! În ciuda aspectului impecabil, care trebuie să recunoaștem că le iese majorității cofetarilor, tortul cu pricina ori e vechi, ori e plin de o cremă amintind de consistența săpunului, ori pur și simplu nu are nicio aromă! Mi-a venit ideea poveștii după ce ne-am bucurat și eu și cei care m-au sărbătorit, de un tort de zile mari, de ciocolată cu mentă, pe care l-am cumpărat de la cofetăria cu laborator Crizantema!

Plânge marea și suspină

După-a soarelui lumină,

Norii grei cu ploaie rece

Parcă nu mai vor să plece!

Da, scrisul meu cu accente ghidușe, versurile pentru copii și despre copii, toate vin dintr-un dor de râs de copilărie, pentru că adesea trăim într-o lume în care parcă și copiii și nepoții noștri sunt mult prea ocupați cu diverse programe, încât nu au timp de râs și de… șotiile copilăriei. Iar dacă noi căutăm să îi facem să râdă, suntem priviți oarecum de sus, deși ei încă sunt de-o șchioapă, semn că nu au timp de glumele noastre. Doar uneori, în rest îi descopăr tot copii frumoși, care nu încetează să mă minuneze cu puritatea și înțelepciunea lor, cu gesturile lor adorabile și cu acea minunată putere de a dărui zâmbete și îmbrățișări, bucățele din dulciurile lor și jucării preferate, pentru că așa sunt ei, fără interese, fără agende încărcate de ei, ci doar de alții.