Trusă de prim ajutor pentru… torturi!

Da, ar trebui să existe așa ceva, pentru că uneori cumperi un tort aniversar și, dacă nu ai fericita ocazie a unei degustări prealabile, afli și tu, odată cu sărbătoritul și cu toți invitații, că nici anul ăsta… n-a fost să fie! În ciuda aspectului impecabil, care trebuie să recunoaștem că le iese majorității cofetarilor, tortul cu pricina ori e vechi, ori e plin de o cremă amintind de consistența săpunului, ori pur și simplu nu are nicio aromă! Mi-a venit ideea poveștii după ce ne-am bucurat și eu și cei care m-au sărbătorit, de un tort de zile mari, de ciocolată cu mentă, pe care l-am cumpărat de la cofetăria cu laborator Crizantema!

Da, bucuria copilăriei mele la mal de mare, în plin comunism, chiar dacă nu mai are poziția centrală din acele vremuri și s-a pitit pe o stradă mai aproape de gară decât de centrul orașului, a știut să se reinventeze pentru mileniul trei și să ofere o varietate incredibilă de produse care nu mai au nimic de-a face cu oferta comunistă de Țigarete, Florentine, Savarine, Preambalate, Zorele, Parfait-uri și Cassate! Dar nu de reclama mea are nevoie respectiva cofetărie, așa că voi reveni cu povestea Cassatei cu altă ocazie. Acum chiar vreau să vă învăț câteva trucuri pentru situațiile în care… nici tortul nu mai e ce era!

În lumea aceea frumoasă a copilului din mine, am născocit… trusa de prim ajutor pentru torturi! Adică, oricât de aspectuoase și de bune sunt promisiunile, oricât de bine plătite, uneori, știți reclama cu ”mai trebuie puțin Fuchs”, doar că ne trebuie și în varianta dulce! Dacă aveți grijă să vă cumpărați din timp câteva esențe de bună calitate, vreo două varietăți de înghețate, plus vreo două plicuri cu ciocolată caldă instant și o frișcă fie ea și din tub, aveți marea șansă de a repara situația! Veți fi… salvatoarea tortului! Chiar și niște bomboane de ciocolată mai moi, gen trufe, vă ajută să dați un plus de aspect și de savoare oricărei prăjituri de cumpărat, cum vorbeau mamele și bunicele noastre imediat după Revolție, când vroiau să critice pe careva mai nepriceput sau mai practic ca ele. Eu nu critic pe nimeni, doar îmi asum că nu sunt cea mai pricepută în cofeturi și constat că uneori, nici în cumpărarea lor, așa că o prăjitură fără aromă se salvează cu o mică pulverizare sau injectare cu esență de rom, vanilie, fistic sau migdale, un tort prea dulce se mai temperează cu puțină înghețată pusă la dispoziția consumatorilor pe masă sau direct în fiecare farfurie, iar dacă glazura vă dă bătăi de cap, poate fi lesne ajutată cu pliculețele de ciocolată caldă dizolvate în atâta apă cât să se transforme în glazură aromată și plăcută la gust!

Acum că v-am făcut poftă de dulciuri, fie alegeți varianta degustării celor de la Crizantema sau din alte cofetării, fie lucrați în regie proprie, dacă vă pricepeți, că doar nu trebuie să fim toți la fel de… buni la vorbe sau la găteli de tort!

Vă mulțumesc că mi-ați citit aceste rânduri care s-au vrut cât de cât utile, măcar prin nota de umor sau prin vestea că încă trăiește Crizantema, pe care o dau cu mare bucurie. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că am reușit să îmi adun gândurile cât să mă bucur de harul scrisului și povestitului pe care mi l-a dăruit nu ca să-l îngrop, ci ca să îl sporesc!

Pixabay picture