”Trăim într-o lume în care suntem din ce în ce mai deconectați de sufletul nostru, deși suntem, se pare, conectați permament la altceva. Trăim într-o lume în care știm să răspundem mesajelor, știm să răspundem responsabilităților, știm să răspundem rolurilor și așteptărilor, dar nu mai știm să răspundem sincer la o întrebare simplă:

– Cum sunt eu cu adevărat?!

A plouat cu soare la Constanța, din nou, iar pentru mândrii locuitori ai cetății de la malul mării care nu au apucat să vadă soarele printre picurii de ploaie, spun că acesta se simte întotdeauna în suflet, strălucind prin noi, până la… întâlnirea noastră vizuală cu astrul zilei.

După bucuria trăită luni, la conferința ”Întoarce-te la tine – Între destin și alegere”, organizată de doamna noastră de poveste Ani Cășărică și avându-i ca invitați pe părintele Marius Moșteanu, duhovnicul românilor de pretutindeni și pe Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, am apelat la… ”Terapia Tăcerii” (n.a. cartea scrisă de doamna Ani Cășărică împreună cu părintele Marius). Am ales să practic terapia în forma ei (ne)scrisă. Am tăcut să fac loc bucuriei de după, am tăcut și ca să las lucrurile să se așeze frumos și să se dea mai ușor la scris.

Cu gândul la apropiata conferință a frumoasei… treimi de la malul mării, doamna poveștilor de poveste Ani Cășărică, părintele Marius Moșteanu și psihologul Costin Dămășaru, de care ne vom bucura pe 25 mai, de la ora 18, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret ”Jean Constantin”, mi-a venit ideea de a vă invita să (re)citiți rândurile scrise de mine… la cald, imediat după prima mea întâlnire cu acești oameni frumoși și poveștile lor care ne inspiră. Sper eu că deja aflați în apropierea verii toride, veți îngădui acele rânduri de ambianță pe care le scriam atunci, în iarnă, ca să vă introduc în atmosfera trăirilor mele.

Uneori, ”Ziua de după” te ia prin surprindere! Începe altfel! Tu te pregăteai să te retragi într-un colțișor și să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai primit, retrăind bucuria și când colo, ca să ajungi la colțișor, trebuie să dai cuminte un ocol. Ca atunci când te duci la culcare pe drumul drept și scurt până acasă și te trezești că pleci pe la Casa Poporului în drumul care nu mai este nici drept și nici scurt către cele zilnice ale tale. Fără referiri malițioase, desigur! Totuși, în acest ocol, de fapt, Dumnezeu îți trimite mai mult timp ca să ți se așeze lucrurile la destinație! Dar, gata cu ocolul, să vă spun de fapt la ce m-am gândit.