Bucuria trăirii unei întâlniri… în deplasare cu oameni frumoși, ”uniți în cuget și-n simțiri”, din Dobrogea, Oltenia și Muntenia, este o provocare pentru mine de a o povesti. Conferința ”Înțelegând moartea, ne eliberăm viața”, organizată de Oana Constantin la Casa de Cultură a Studenților din București și avându-i ca invitați pe părintele Marius Moșteanu și pe psihoterapeutul Geanina Nicolae a reușit această unire în preocupări frumoase. Chiar dacă cu greu găsesc cuvintele potrivite, îmi amintesc că ”povestea este tăcerea amintirii din noi”, așa cum frumos și… provocator a definit-o părintele Marius Moșteanu într-o altă conferință de-a sa și asta mă încurajează să merg mai departe. Tăcând dar scriind.

Am urmărit emisiunea ”Voi cu Voicu” din această seară, avându-i ca invitați pe psihoterapeutul Geanina Nicolae și pe părintele Marius Moșteanu, vorbind despre experiența morții clinice, de viața de dincolo, trăită și povestită de doamna Nicolae și… tradusă de părintele Marius. Astfel de experiențe despre care s-a scris și s-au făcut emisiuni te duc în acel punct în care Dumnezeu îți amintește că uneori te afli și tu într-un fel de moarte clinică și trebuie să valorizezi la maxim clipa de viață, dar și că simți și ai în tine acel firesc al morții ca trecere într-o nouă etapă, energetic vorbind.

Am revenit cu această minunată cuvântare a părintelui Marius Moșteanu care ne-a trezit la viață în seara Prohodului, o adevărată colecție de povești pe care vă invit cu drag să le descoperiți și să le citiți pentru a vi le aminti pe ale dumneavoastră, așa cum ne-a și îndemnat părintele în predica sa.

Așa am simțit, după Pescuirea Minunată, a fost Prohodirea Minunată! Sunt doar câteva impresii pe care mă străduiesc să le împărtășesc la o oră târzie, pentru a face o mică introducere la predicile părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța la Rânduiala scoaterii Sfântului Epitaf și Prohod. Dimineață, părintele Marius ne-a dat o nouă lecție de viață la superlativ, ne-a invitat la ”antrenamentul înțelegerii unei vieți prin faptul că tot ceea ce a fost în secunda pe care am depășit-o a murit! Și atunci nu ne vom mai teme de moarte”. În predica sa a fost și o invitație de a trece de la numere la nume, căci ”rostul vieții noastre este să trecem de la o cifră la un nume, de la o vârstă în ani la o vârstă în roade”.