”Trăim într-o lume în care suntem din ce în ce mai deconectați de sufletul nostru, deși suntem, se pare, conectați permament la altceva. Trăim într-o lume în care știm să răspundem mesajelor, știm să răspundem responsabilităților, știm să răspundem rolurilor și așteptărilor, dar nu mai știm să răspundem sincer la o întrebare simplă:

– Cum sunt eu cu adevărat?!

Înălțarea Domnului este praznicul la care Mântuitorul Își încheie anii petrecuți pe pământ, dintre care trei ani și jumătate de propovăduire directă și se încheie această etapă și merge către Ceruri. Chiar motto-ul acestei zile este ”Rămâneți în Cetatea Ierusalimului până când vă veți îmbrăca cu Putere de Sus”. Deci, ne așteaptă zece zile în care, dacă suntem atenți, avem și o strategie de lucru: nu luați decizii tranșante! ”Rămâneți în Cetatea Ierusalimului” înseamnă să rămâneți pe loc, să înțelegeți că trebuie să facem un inventar cu ceea ce avem, ca să știm pe ce ne bazăm, v-am mai învățat și cu altă ocazie! Este foarte interesant, zece zile în care să nu luăm decizii tranșante! Vă imaginați? Este extraordinar! În acest timp vom învăța foarte multe!

Cineva a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu și a spus:

– Da, eu cred în Dumnezeu!

– Dar de unde știi tu că Acela este Dumnezeu Adevărat?

– Pentru că eu cred în El!

– Bun, dar de unde știi tu că este unicul?!

– Pentru că eu mă închin numai Acelui Dumnezeu!

– Bine, dar de unde știi că are atâta putere?!

– Știu sigur, pentru că nu mi-a îndeplinit niciodată nicio cerere.

Bine v-am regăsit, dragii mei! În acest dialog imaginar cu dumneavoastră, cei care îmi citiți rândurile, îmi place să cred că ați avut o noapte ușoară, cu somn odihnitor și că v-ați trezit la viață plini de bucuria unui nou început! Știu, nu mai este dimineață iar până la minivacanța de 1 Mai, muncitoresc sau nu, mai avem puțin, dar până și gândul la aceasta îmi imaginez că vă animă și vă dă un plus de… zvâc, să treceți cu zâmbetul pe buze peste cele ale zilei. Dacă nu, sper că vă voi ajuta și eu cu comicăriile mele!