Cineva a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu și a spus:

– Da, eu cred în Dumnezeu!

– Dar de unde știi tu că Acela este Dumnezeu Adevărat?

– Pentru că eu cred în El!

– Bun, dar de unde știi tu că este unicul?!

– Pentru că eu mă închin numai Acelui Dumnezeu!

– Bine, dar de unde știi că are atâta putere?!

– Știu sigur, pentru că nu mi-a îndeplinit niciodată nicio cerere.

Bine v-am regăsit, dragii mei! În acest dialog imaginar cu dumneavoastră, cei care îmi citiți rândurile, îmi place să cred că ați avut o noapte ușoară, cu somn odihnitor și că v-ați trezit la viață plini de bucuria unui nou început! Știu, nu mai este dimineață iar până la minivacanța de 1 Mai, muncitoresc sau nu, mai avem puțin, dar până și gândul la aceasta îmi imaginez că vă animă și vă dă un plus de… zvâc, să treceți cu zâmbetul pe buze peste cele ale zilei. Dacă nu, sper că vă voi ajuta și eu cu comicăriile mele!

Astăzi am încercat să creăm o atmosferă de taină. Taina este legată și de lumină, pentru că prezența luminii trebuie să fie percepută altfel în zona de taină, este o lumină lăuntrică, nu este o lumină din afară, care să te ajute să vezi obiecte, ci este o lumină din interior, care să te ajute să ții drumul drept și să ocolești obstacolele. Lumina care te ajută să ocolești obstacolele nu este una artificială, din afară, ci invers. Dacă cineva crede că având o lumină foarte puternică poate să ajungă unde și-a propus câte ceva, se amăgește, pentru că lumina este cea care te protejează atunci când nu este văzută de către ceilalți, este o lumină interioară, lumina Cinei celei de Taină!

Iată-ne în săptămâna a cincea din Postul Mare, o săptămână pe care eu aș numi-o a maturității. Am început Postul stângaci, deși l-am mai ținut și altă dată, totuși simțeam că nu am găsit sensul, nu am găsit un rost și încet, încet, cu fiecare săptămână, cu fiecare denie și iată, acum, după Denia Canonului cel Mare, după Praznicul Bunei Vestiri, astăzi am săvârșit rânduiala Imnului Acatist, un Imn Acatist care are, în tradiția bizantină, cel puțin, mai mult decât se știe, o bucurie de a constata că Maica Domnului poate să biruiască și oștile acestea văzute, nu numai nevăzute sau, mai bine spus, dacă vedem ce a biruit ca oști văzute, cu siguranță că putem să tragem concluzia că le-a biruit și pe celelalte.