Mai ales în preajma marilor sărbători, îmi imaginez chilia duhovnicului transformată într-o moară, iar pe părintele Marius Moșteanu primindu-ne pe toți împovărați și prăfuiți de truda de peste an a cultivării, îngrijirii și culegerii grâului mai bun sau mai cu neghină. Totdeauna cu zâmbetul pe buze și cu o îmbrățișare cum numai el știe să ne dea, părintele ne ajută să plecăm pe drumurile noastre către case, ”albiți” de miracolul transformării grâului în făina care ne dă ”pâinea noastră cea de toate zilele”.