Astăzi, dacă v-ați uitat în calendare, cei care s-au pregătit să îl prăznuiască pe Sfântul Nectarie de la Eghina au mai aflat că Biserica ține ca în duminica a XXIV-a după Rusalii să ne aducă în față o realitate, de data aceasta, nu o pildă, nu o parabolă, nu un cuvânt de învățătură, ci pur și simplu, un fapt de viață! Din viața cui? Din viața noastră!

Dacă vrei o toamnă tristă,

Tot cu nasul în batistă,

Tu vezi frunzele că mor,

Cum poți să asculți până la capăt un copil? De exemplu, un copil are nevoie de ceva, o jucărie nouă! Știți de ce are nevoie un copil de o jucărie nouă? Nu neapărat că s-a plictisit de cea veche, dar vrea ceva nou, că așa e mintea copilului. Și atunci, veniți cu soluția:

– Uite, Bubu, nu vrei să facem noi o jucărie nouă?

Ați încercat să faceți lucrul acesta? Copiii din ziua de astăzi, nepoții noștri, nu mai știu să facă un avion de hârtie, nu mai știu să facă o broscuță care sare! Știți ce bucurie îi faceți unui copil cu niște lucruri pe care le aduceți din propria dumneavoastră copilărie?! Și nici nu o să vă mai ceară lucruri noi și o să vă rămână bani de factură!

Am urmărit emisiunea ”Voi cu Voicu” din această seară, avându-i ca invitați pe psihoterapeutul Geanina Nicolae și pe părintele Marius Moșteanu, vorbind despre experiența morții clinice, de viața de dincolo, trăită și povestită de doamna Nicolae și… tradusă de părintele Marius. Astfel de experiențe despre care s-a scris și s-au făcut emisiuni te duc în acel punct în care Dumnezeu îți amintește că uneori te afli și tu într-un fel de moarte clinică și trebuie să valorizezi la maxim clipa de viață, dar și că simți și ai în tine acel firesc al morții ca trecere într-o nouă etapă, energetic vorbind.