Fiecare dintre dumneavoastră cred că are câte o aniversare sau câte un lucru de care să vă aduceți aminte. Chiar nepoții mei mă întreabă întotdeauna:

– Bubule, dar tu ai pentru fiecare zi câte o sărbătoare?!

Ne aflăm la început de Triod, la început de lună și la început de Post către Înviere. Atunci când aflăm că urmează o perioadă de post, parcă ne furnică, așa, pe șira spinării, câte un gând. Niciodată omului nu îi este chiar așa de ușor să își înfrâneze pornirile și nu trebuie să credem că este nefiresc să ne speriem de întuneric sau să ne speriem de necunoscut, sau să avem teamă că începem o perioadă altfel decât alta, sau chiar că ne temem de întâlnirea cu cineva pe care nu l-am văzut de mult. Sunt lucruri firești, fac parte din firea omului.

Ieri scriam în ”Home sweet home” despre cămin, casă și acasă, astăzi, căutând o predică a părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, am găsit ”Dumnezeu ne vrea acasă”, cuvântarea sa din 26 ianuarie 2014, din Duminica lui Zaheu! Nu puteam să nu v-o ofer spre citit și… simțit, mai ales că apoi am aflat că mâine urmează să se vorbească tocmai despre Zaheu și dudul lui sau aș putea spune, la fel de bine, dudul meu! Ce frumos se așează lucrurile!

Crăciun fericit vă doresc tuturor și vă mulțumesc că îmi sunteți alături pe acest frumos drum de a împărtăși, aici, cuvintele părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, fie ele din predicile rostite cu prilejul marilor sărbători, fie din alte frumoase ocazii. Este o binecuvântare pentru care îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit această posibilitate și părintelui pentru îngăduință și ajutor. Totodată, le mulțumesc Veronicăi Cristina Radu și Nadiei Iancu pentru înregistrările lor, fără de care scrierea acestor povești nu ar fi fost posibilă.