Îmi aduc aminte de un copilaș care, întrebat fiind care este primul pas pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele, a răspuns cu o logică de copil dar foarte adevărată:

– Întâi trebuie să păcătuim, ca să aibă Dumnezeu ce să ne ierte!

M-a întrebat cineva, odată, dacă pot să îi dau dezlegare să facă un anumit lucru și i-am spus:

– Nu, Ortodoxia nu lucrează cu păcate nesăvârșite! Du-te, o faci pe… barba ta și după aceea, discutăm!

V-am tot predat acest curs al lipsei de îndoială și de încredere, v-am încurajat pe toți și știți că asta este definiția duhovniciei pe care o practic eu, încrederea și mai ales încurajarea celorlalți, dar să știți că în spatele fiecărei încurajări stă de veghe nesomnul meu! Când încurajez pe cineva, știu că eu dau din ceea ce nu am și eu trebuie să stau de veghe ca nu cumva direcția în care am încurajat pe cineva să nu fie una confundată și să se pomenească omul, după un anumit timp, că nu a ajuns unde gândea el.

Cât de frumos vrea Dumnezeu de la noi să ne trăiască! Și noi ce vrem?! Nu, noi vrem neapărat anumite lucruri, noi vrem să știm sigur că avem lângă noi tot harnașamentul! Și ce facem cu el? Pentru că dacă îl avem, pierdem esența lui a fi! Și acum putem să avem un Post ireproșabil și să nu fim postitori! Și ce-am făcut?! Ne pregătim pentru Înviere ca să avem sau ca să fim?! Imaginați-vă că pentru Înviere, acum o să colindăm pe la toate marketurile și o să cumpărăm toate cele! După ce le-am cumpărat, dacă se întâmplă ceva cu noi sau cu un apropiat de al nostru, mai suntem veseli de sărbătoarea Paștelui? Nu. Și atunci, degeaba avem!

Vă lansez o provocare! Cum credeți că vede Dumnezeu creația Sa? Credeți că o vede chiar atât de împărțită între musulmani, creștini, yoghini și brahmaniști, budhiști, confucianiști?! Nu, a fost numai o întrebare numai pentru prieteni! Luați lucrurile în serios! Atunci când vă deranjează cineva, așezați-vă numai puțin în locul lui Dumnezeu, că nu se supără Dumnezeu că Îl dați la o parte, El este peste tot, vă face El loc și întrebați-vă:

– Cum s-ar uita Dumnezeu la el? Sau dacă Dumnezeu ar fi în partea cealaltă, cum s-ar uita la mine?

Vă va trece imediat supărarea!