E drept că seara târziu am urmărit în reluare emisiunea de pe Antena 3 Constanța avându-l ca invitat pe părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, dar ce bucurie și mai ales ce constatare a trăirii la maxim a prezentului! Am avut o surpriză la o oră în care dacă nu dormi, vorbești și scrii despre ziua de azi, deși este deja cea de mâine! Nu ai cum să vorbești despre ieri, ești suspendat cumva în acest prezent continuu pe care nu ai altfel cum să îl simți mai bine decât prin bucuria trăirii!

În goana noastră zilnică de Marte, azi am reușit să fim și Marii. Am simțit asta la prima slujbă din Postul cel Mare, la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, când parcă eram așezați toți la picioarele Mântuitorului, ascultându-I cuvântul. A fost tainic, intens și eliberator, cu greu am ales aceste cuvinte pentru a descrie slujba Canonului cel Mare.

Înainte să trecem, mici și mari, la lustruitul ghetuțelor pentru că în noaptea aceasta vine Moșul Nicolae, am fost invitați la o… lustruire a sufletelor, la slujba de Vecernie de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța. Părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al acestei biserici, ne-a ținut un cuvânt emoționant despre lumea copilăriei, cea plină de magia crezului că totul este cu putință, plină de vise îndrăznețe și de sinceritate în bucuria de a primi și a dărui. Ne-a vorbit despre semnificația sărbătorii dar și a perioadei acesteia de… curățenie sufletească și trupească, de întoarcere în noi înșine pentru a da voie luminii din noi să strălucească și la exterior.

Am văzut oameni și am stat de vorbă cu oameni care nu au cum să ajungă la biserică, pe care nu i-am judecat și care au același suflet și știu ce spun! Să nu credeți că suntem cu un cot deasupra sau cu un cot dedesubt vizavi de faptul că, vezi Doamne, noi am venit duminică de duminică la biserică sau când am putut am ajuns la biserică!

Dumnezeu a lăsat tuturor o biserică. Dacă ar putea să vadă ce am văzut eu în curtea spitalului, în clădirea Maternității, ca pe o biserică închinată Acoperământului Maicii Domnului, cred că acești oameni sunt la biserică mai mult decât cred ei și mai mult decât credem noi, care ne uităm la ei! Trebuie să știm ce vedem în lumea aceasta!