Astăzi, într-o zi norocoasă de 13 septembrie 2026, am ales să vă prezint o poveste care își are originea în anul 2012, mai exact pe 09.09. 2012. Pentru mine, cea care a consemnat-o, a fost o poveste nou-nouță, pentru că la acea vreme nu îl cunoscusem pe cel care a rostit-o, pe părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța și duhovnicul românilor de pretutindeni, cum îl numesc eu cu mare drag și infinită prețuire. Pentru unii dintre dumneavoastră, povestea vă trezește cu siguranță amintiri, pentru că ați ascultat-o în direct, în urmă cu, iată, 14 ani!

Duminica de astăzi, a cincea după Pogorârea Duhului Sfânt, este o duminică în care parcă Sfinții Părinți au știut să ne dea o altă valoare vremurilor pe care le trăim astăzi.

Se spune că într-una din zile, Mântuitorul, intrând în Ținutul Gherghesenilor, în Gadara, a fost întâmpinat de doi îndrăciți atât de înfricoșători încât nimeni nu mai trecea pe calea aceea. De departe văzându-L, îndrăciții, diavoli fiind, au spus:

Înălțarea Domnului este praznicul la care Mântuitorul Își încheie anii petrecuți pe pământ, dintre care trei ani și jumătate de propovăduire directă și se încheie această etapă și merge către Ceruri. Chiar motto-ul acestei zile este ”Rămâneți în Cetatea Ierusalimului până când vă veți îmbrăca cu Putere de Sus”. Deci, ne așteaptă zece zile în care, dacă suntem atenți, avem și o strategie de lucru: nu luați decizii tranșante! ”Rămâneți în Cetatea Ierusalimului” înseamnă să rămâneți pe loc, să înțelegeți că trebuie să facem un inventar cu ceea ce avem, ca să știm pe ce ne bazăm, v-am mai învățat și cu altă ocazie! Este foarte interesant, zece zile în care să nu luăm decizii tranșante! Vă imaginați? Este extraordinar! În acest timp vom învăța foarte multe!

Fraților, nu cumva ne aruncăm prea mult nădejdea în om și uităm de Dumnezeu?! Cu siguranță! Atitudinea de a căuta ajutorul numai în oameni nu se învață de la o zi la alta, dar până când nu folosim toate mijloacele, adică și ale rugăciunii, și ale întrajutorării cu oamenii, nu facem nimic! Atitudinea aceasta de a te baza pe oameni face parte din educație, din păcate! Nu învață un om să fie ticălos numai într-o zi sau numai într-o Grupă Pregătitoare sau numai la Gimnaziu! Nu. Acest lucru intervine ca picătura chinezească, pic, pic, pic! La început, un copil care vrea să iasă dintr-o anumită încurcătură, se uită în stânga și-n dreapta, unde-i tata, unde-i mama și încearcă numai și numai dacă cineva îl ajută. Nu ia în primul rând în calcul puterea sa! Dar să știți că nici invers nu este bine!