An nou școlar, la început de toamnă deghizată în vară, motiv de gânduri bune pentru copii, părinți, bunici și profesori, dar și de amintiri frumoase.
An nou școlar, la început de toamnă deghizată în vară, motiv de gânduri bune pentru copii, părinți, bunici și profesori, dar și de amintiri frumoase.
Am să vă vorbesc astăzi puțin despre praznicul Schimbării la Față ca despre o rază de soare care face să se coacă o boabă de strugure. Raza de soare pornește și tot timpul luminează la fel, e adevărat, în zona noastră împărțită în patru anotimpuri, măcar teoretic, soarele are o anumită putere, dar raza de soare cu siguranță este cea care luminează mereu, doar că această rază de soare, numai când ajunge să treacă printr-o boabă de strugure, poate să o facă să se coacă! Schimbarea la Față de astăzi este despre posibilitatea omului de a lăsa raza de soare să îl schimbe la față. Așa cum raza de soare trece prin ciorchine și face ca boabele sale să poată să fie tescuite și pregătite pentru a ajunge inclusiv Sângele lui Hristos din Sfântul Potir, așa suntem și noi, este destinul nostru, suntem boaba de strugure pe care raza de soare o caută ca să poată să o pătrundă ca să o coacă!
Zilele trecute am cumpărat o înghețată de ciocolată cu mentă. Bunișoară! Conține și amidon, și soia, iar menta și prețul au cam eclipsat… gustul de ciocolată. Așa mi-a venit ideea pentru toate gusturile și buzunarele de a provoca pe cei mici și mari, deopotrivă, să își personalizeze dulcele înghețat al verii!
Știți vorba aceea a românului glumeț, ”unde dai și unde scurte”, astăzi, din Matematica divină a înmulțirii pe care ne-a predat-o cu atâta drag părintele Marius în cuvântarea sa din Duminica a opta după Rusalii (Înmulțirea pâinilor), eu am înțeles în sfârșit de unde vine preferința omului pentru înmulțire! Știți că din Evanghelie rezultă că nu se înmulțesc doar pâinile, ci și talanții, simțurile, timpul, dar și credința și recunoștința! Cum îmi place mie să spun adaptând o vorbă americană care sigur sună mai bine decât cea românească având aceeași concluzie, când Dumnezeu îți dă lămâi, să nu strâmbi din nas, ci să faci limonadă dar și o plăcintă cu lămâie! Vedeți, cred, de ce prefer vorba americană celei de pe meleagurile noastre cu biciul care trebuie să mai și pocnească!
