Toate doar din iubire

Toamna e tare hazlie,

De știți să priviți la ea,

Când nervoasă, când zurlie,

Parcă nu știe ce vrea!

Seamănă cu primăvara,

Când cu soare, când cu ploi,

Ori poate mai mult cu vara?

Sau cu iarna? Spuneți voi!

De fapt, toate sunt surori,

Toate când ne vizitează

Ne aduc în dar doar flori,

Chiar și iarna le pictează,

Pe geam, dându-ne fiori!

Primăvara-i cea mai mică,

Vine iarna pe la ea,

Dar o-nfruntă fără frică

Și n-o lasă mult să stea,

Altfel i-ar strica menirea

De-a trezi lumea la viață

Înflorind frumos iubirea,

Căci ea asta ne învață!

O mai vizitează vara,

Sora ei un pic mai mare,

Pleacă când se lasă seara,

Dar îi lasă din dogoare,

Până când îi vine rândul

Să ne viziteze ea

Și la toți ne vine gândul

Cât mai mult la noi să stea!

Vara-i blondă, radioasă,

Darnică în rod și-n flori,

Toți spun că vara-i frumoasă

De cu seară până-n zori!

De la mare pân’ la munte,

Încingând grânele-n șes,

Vara se face luntre și punte

Să dea lumii toate ghes

La mai multă bucurie,

Vise și iubire pură,

Vara-i despre armonie

În suflete și în natură!

Toamna îi urmează blând,

Domolind căldura verii,

Aducând pace în gând

Pentru versurile serii.

Ea e sora care știe

Să culeagă rod bogat,

Să scrie o poezie

Din sufletul ei curat.

Scuturând cu-nțelepciune

Tot ce nu mai are sens,

Toamna e o rugăciune

Trăită cât mai intens.

După ea, iarna apare

Plină de cadouri multe,

Ca o dulce încântare

Pentru cine stă s-asculte.

Iarna este de poveste,

Vine cu pruncul Iisus,

Cea mai minunată veste

Din toate câte s-au spus!

Anotimpurile toate

Aduc lumii înnoire,

Fiecare pe cât poate

Dar toate doar din iubire.