Atât de mult ne iubește Dumnezeu, aici, la Constanța, că l-a trimis pe Sfântul Nicolae în ajutorul Iepurașului, să bucure copiii de toate vârstele, în Sâmbăta Mare! Ne-a luminat și încălzit sufletele cu soare blând, a potolit și vântul, liniștind marea cea mare dar și gândurile noastre, astfel încât să gustăm din plin din bucuria ultimei zile de Post, în așteptarea Învierii.

Astăzi am încercat să creăm o atmosferă de taină. Taina este legată și de lumină, pentru că prezența luminii trebuie să fie percepută altfel în zona de taină, este o lumină lăuntrică, nu este o lumină din afară, care să te ajute să vezi obiecte, ci este o lumină din interior, care să te ajute să ții drumul drept și să ocolești obstacolele. Lumina care te ajută să ocolești obstacolele nu este una artificială, din afară, ci invers. Dacă cineva crede că având o lumină foarte puternică poate să ajungă unde și-a propus câte ceva, se amăgește, pentru că lumina este cea care te protejează atunci când nu este văzută de către ceilalți, este o lumină interioară, lumina Cinei celei de Taină!

Cât de frumos vrea Dumnezeu de la noi să ne trăiască! Și noi ce vrem?! Nu, noi vrem neapărat anumite lucruri, noi vrem să știm sigur că avem lângă noi tot harnașamentul! Și ce facem cu el? Pentru că dacă îl avem, pierdem esența lui a fi! Și acum putem să avem un Post ireproșabil și să nu fim postitori! Și ce-am făcut?! Ne pregătim pentru Înviere ca să avem sau ca să fim?! Imaginați-vă că pentru Înviere, acum o să colindăm pe la toate marketurile și o să cumpărăm toate cele! După ce le-am cumpărat, dacă se întâmplă ceva cu noi sau cu un apropiat de al nostru, mai suntem veseli de sărbătoarea Paștelui? Nu. Și atunci, degeaba avem!

Noi întotdeauna când primim un mesaj, vedem partea dureroasă a lucrurilor, partea care este mai puțin plăcută, partea de forțare, pentru că așa am fost educați. Știți că de când suntem mici, atunci când ne ducem la Grădiniță, ni se pare că ni se face program, ni se pare că ni se răpește din libertate, dar, dacă tragem linie după ce ieșim la pensie, datorită Grădiniței pe care am făcut-o mai serios sau mai puțin serios, avem și o pensie și avem și nepoți pe lângă noi și așa mai departe, dar acestea aflându-le prea târziu, câteodată este prea târziu.