Fraților, nu cumva ne aruncăm prea mult nădejdea în om și uităm de Dumnezeu?! Cu siguranță! Atitudinea de a căuta ajutorul numai în oameni nu se învață de la o zi la alta, dar până când nu folosim toate mijloacele, adică și ale rugăciunii, și ale întrajutorării cu oamenii, nu facem nimic! Atitudinea aceasta de a te baza pe oameni face parte din educație, din păcate! Nu învață un om să fie ticălos numai într-o zi sau numai într-o Grupă Pregătitoare sau numai la Gimnaziu! Nu. Acest lucru intervine ca picătura chinezească, pic, pic, pic! La început, un copil care vrea să iasă dintr-o anumită încurcătură, se uită în stânga și-n dreapta, unde-i tata, unde-i mama și încearcă numai și numai dacă cineva îl ajută. Nu ia în primul rând în calcul puterea sa! Dar să știți că nici invers nu este bine!

Imediat după bucuria Învierii vă povesteam despre o altă bucurie, o invitație de nerefuzat primită de la doamna poveștilor noastre de succes, ale constănțenilor, cum îmi place mie să o numesc cu mare drag pe doamna profesor psihoterapeut Ani Cășărică, anume evenimentul lunii mai la mal de mare, Conferința ”Întoarce-te la tine. Între destin și alegere”.

Așa cum v-am spus deja, conferința are loc la Sala Jean Constantin din Constanța, pe data de 25 mai, de la ora 18, moderată cu eleganță, cunoaștere și trăire autentică de doamna Ani Cășărică, doar că alături de Pr. Dr. Marius Moșteanu, ”un om al credinței și al sensului, care vorbește despre destin nu ca despre o rigiditate, ci ca despre o chemare”, ca să o citez pe doamna psiholog, în dialogul acesta atât de profund și dătător de lumină vie despre noi și pentru noi se va afla Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, cel care ”explorează modul în care mintea noastră construiește realitatea pe care o trăim”, așa cum frumos spune doamna Ani Cășărică.

Îmi aduc aminte de un copilaș care, întrebat fiind care este primul pas pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele, a răspuns cu o logică de copil dar foarte adevărată:

– Întâi trebuie să păcătuim, ca să aibă Dumnezeu ce să ne ierte!

M-a întrebat cineva, odată, dacă pot să îi dau dezlegare să facă un anumit lucru și i-am spus:

– Nu, Ortodoxia nu lucrează cu păcate nesăvârșite! Du-te, o faci pe… barba ta și după aceea, discutăm!

Ion, Gheorghe și Maria, cei mai mulți din România! Așa se întâmpla până când, încet, încet, Andrei și Matei au venit așa, pâș, pâș, în spatele lui Gheorghe, ca să îi înlocuiască numele. Iată că astăzi este mare bucurie că sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a picat după Paști, cu o rânduială așa cum se cuvine, cu o bucurie că am întâmpinat Sărbătoarea Paștelui cu cântările care ne vorbesc despre Lumina Învierii, despre faptul că a răsărit primăvara. La anul vom săvârși această sărbătoare cu o săptămână înainte de Paști, va fi o slujbă cu totul deosebită, una mai cernită, dar nu disimulat cernită, ci pur și simplu pentru a înțelege mai bine perioada în care ne vom afla, pentru că anul viitor, Paștele va fi pe 1 Mai! Va fi o bucurie de mai multe feluri, se va amesteca, atunci, fumul din cădelniță cu fumul de la grătare, mă rog, vom vedea atunci ce va fi!