De ce nu suntem și noi în stare ca atunci când vrem să facem ceva, să ne așezăm pe locul pe care vrem să stăm după ceva strădanie?! Ce ne ține? Vă spun eu, un reflex educațional! Ni s-a indus că este mai bine să stăm în banca noastră, că e mai bine să nu ieșim în față, că e mai bine să stăm puțin mai pe la umbră că nu știm dincotro bate vântul. Astea sunt numai texte de care ar trebui să scăpăm!

Am revenit așa cum am promis cu transcrierea conferinței susținute de părintele Marius Moșteanu la Biblioteca Județeană Constanța, acum o săptămână, iar titlul ales de mine este un fel de… introducere în tema următoarei conferințe, din februarie, pe tema iubirii, în Luna Iubirii. Este și un mesaj de încurajare pe care mă simt onorată să îl pot da mai departe.

”Timp și Spațiu. Sacru și Profan” sau, după traducerea mea, ”Luni, 13, Biblioteca Județeană Constanța, părintele Marius Moșteanu și aplauzele noastre”. Am stat mult să mă gândesc la ultimele două cuvinte care ar reprezenta ”traducerea” profanului și cred că am ales bine, pentru că rar îți este dat să vezi o sală plină aplaudând în picioare un preot. Sigur, când preotul este părintele Marius, aplauzele și zâmbetele împletite cu lacrimi devin firești, dar, așa cum am mai spus, nu poți face asta în biserică decât dacă vii cu ”biserica pe retină”, cum spunea cândva părintele într-una din predicile sale și o aduci în aula bibliotecii.

E zi de răgaz, de weekend ploios dar voios, când citești, povestești, te plimbi prin  ploaie, că doar nu te topește, cum spunea bunica! Un timp de calitate petrecut altfel, ca în copilărie, când spre disperarea părinților dornici să se odihnească în weekend, tu abia așteptai ziua de luni, când deschidea la librărie, să îți cumperi cartea mult visată. Dacă depășea bugetul sau ajungeai prea târziu și nu mai era la vânzare, dădeai fuga la bibliotecă sau la colegul mai norocos, să împrumuți cartea!