”Timp și Spațiu. Sacru și Profan” sau, după traducerea mea, ”Luni, 13, Biblioteca Județeană Constanța, părintele Marius Moșteanu și aplauzele noastre”. Am stat mult să mă gândesc la ultimele două cuvinte care ar reprezenta ”traducerea” profanului și cred că am ales bine, pentru că rar îți este dat să vezi o sală plină aplaudând în picioare un preot. Sigur, când preotul este părintele Marius, aplauzele și zâmbetele împletite cu lacrimi devin firești, dar, așa cum am mai spus, nu poți face asta în biserică decât dacă vii cu ”biserica pe retină”, cum spunea cândva părintele într-una din predicile sale și o aduci în aula bibliotecii.

E zi de răgaz, de weekend ploios dar voios, când citești, povestești, te plimbi prin  ploaie, că doar nu te topește, cum spunea bunica! Un timp de calitate petrecut altfel, ca în copilărie, când spre disperarea părinților dornici să se odihnească în weekend, tu abia așteptai ziua de luni, când deschidea la librărie, să îți cumperi cartea mult visată. Dacă depășea bugetul sau ajungeai prea târziu și nu mai era la vânzare, dădeai fuga la bibliotecă sau la colegul mai norocos, să împrumuți cartea!

La început de an, Biblioteca Județeană Ioan N. Roman din Constanța ne dăruiește o frumoasă surpriză, pe data de 13 ianuarie, prin invitația de nerefuzat la cea de-a treia conferință a părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, ”Timp și Spațiu, Sacru și Profan“. Orice întâlnire cu părintele Marius, cum este cunoscut nu doar în Constanța și în România, ci în toată lumea, este o bucurie pentru suflet, o încurajare că ești mai mult decât crezi și că… limita e Cerul, doar că, veste bună, Cerul este în noi și printre noi!

V-ați întrebat dacă nu cumva suntem datori să vedem altfel după primele două zile de Crăciun? V-ați întrebat ce va fi văzut sau ce îl va fi ajutat pe Sfântul Ștefan să vadă Cerurile deschise?