Să îl reașezăm pe Sfântul Gheorghe între noi!

Ion, Gheorghe și Maria, cei mai mulți din România! Așa se întâmpla până când, încet, încet, Andrei și Matei au venit așa, pâș, pâș, în spatele lui Gheorghe, ca să îi înlocuiască numele. Iată că astăzi este mare bucurie că sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a picat după Paști, cu o rânduială așa cum se cuvine, cu o bucurie că am întâmpinat Sărbătoarea Paștelui cu cântările care ne vorbesc despre Lumina Învierii, despre faptul că a răsărit primăvara. La anul vom săvârși această sărbătoare cu o săptămână înainte de Paști, va fi o slujbă cu totul deosebită, una mai cernită, dar nu disimulat cernită, ci pur și simplu pentru a înțelege mai bine perioada în care ne vom afla, pentru că anul viitor, Paștele va fi pe 1 Mai! Va fi o bucurie de mai multe feluri, se va amesteca, atunci, fumul din cădelniță cu fumul de la grătare, mă rog, vom vedea atunci ce va fi!

Important este că astăzi m-am gândit să vă spun câte ceva despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și legătura lui cu noi, cu România și cu românii, anume, de ce purtăm noi, așa de mult, cu o incidență deosebită, numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe! După cum știți din iconografie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este înfățișat ca un tânăr fără barbă, barba spunând ceva despre vârstă, despre altceva, acesta era un tânăr fără barbă, îmbrăcat în veșminte de armată romană, călare pe un cal, cu o suliță în mână, înfiptă într-unul din cele trei sau cinci sau șapte capete ale balaurului aflat sub calul pe care îl călărește sfântul. Poate că veți spune că este vorba despre un balaur din basmul românesc, poate că veți considera că cine știe ce s-a întâmplat, dar nu, este un fapt real, pe care tradiția l-a păstrat. Sfântul este originar din Capadoccia, din Asia Mică, tot din secolul III, începutul secolului IV și a săvârșit moarte martirică în timpul împăraților Diocletian și Maximilian, în jurul anului 304, oarecum contemporan cu Sfântul Ierarh Nicolae, foarte drag nouă.

Despre acest sfânt, printre multele fapte de vitejie ale sale pentru Hristos, se știe că a înfruntat și acel balaur aflat în apa de lângă cetatea Capadocciei. Dacă sunteți specialiști în oceanografie, puteți să numiți balaurul respectiv, un genitor, un pește mare, mare de tot, dar important este că după unii, avea mai multe capete. Acum și teama cu care te uiți poate să hiperbolizeze situația respectivului animal, dacă nu îl cunoști așa, mai mult, imaginația ți-l zugrăvește într-un fel! Cert este că lumea era înspăimântată pentru că făcea multe pagube, lua multe vieți omenești și ca să se îmblânzească, chipurile, așa era și moda pe atunci, în secolul IV, i se aduceau jertfe sângeroase! O dată pe an, câte o copilă, câte o fecioară era… încredințată acestui balaur! Se spune că o dată, sfântul trecea pe acolo călare și a văzut victima, care era chiar fetița mai-marelui cetății, care nu s-a dat înapoi să jertfească și el din familia lui, când i-a venit rândul! Fetița aceea urma să fie dată respectivului balaur, iar sfântul a venit până în cetate, pe când acel balaur mergea în spatele fetiței și când a intrat în cetate, sfântul le-a arătat tuturor că de acum nu trebuie să se mai teamă de nimic, omorând acel balaur.

De la această tradiție pe care ne-o consemnează biserica s-au desfășurat așa, ca într-o setcă, pentru a ne păstra tot în zona pescuitului, foarte multe alte tradiții legate de faptul că toate apele curgătoare îl au ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Încă din secolul V, VI, în vechiul Cairo, pe malul Nilului era ținut cu mare cinste Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, drept cel care îmblânzea apele și peștii din Nil.

Nici noi nu am rămas mai prejos și încă de prin secolul IX, X, l-am considerat pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ca fiindu-ne foarte aproape. Chiar după cum știți de la Geografie, când erați mai mici, ați învățat că unul dintre brațele de vărsare ale Dunării se numește Sfântul Gheorghe! Tocmai pentru acest lucru este, pentru că orice vărsare de apă mare îl are ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe! Și aici la noi s-au țesut tot felul de povești pescărești, ca să dăm puțin o notă danubiană expunerii, dar pioșenia românească să știți că a împletit multe tradiții vizavi de numeroase fapte pe care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe le-ar fi sărvârșit la vărsarea Dunării, multe minuni, a scăpat oamenii din multe vârtejuri și din tot felul de lucruri specifice vărsării Dunării. Dar, încet, încet, când ne apropiem de secolul XV, XVI, Sfântul Gheorghe deja se ”instalează” la noi în țară, mai ales cu ocazia înscăunării Sfântului Voievod Ștefan, care după prima bătălie pe care a câștigat-o împotriva turcilor, a poruncit ca steagul de luptă al armatei moldovene să îl aibă țesut în fir de aur pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe omorând balaurul.

Omorârea aceasta a balaurului să știți că dincolo de realitatea care s-a întâmplat la apa Capadocciei, la scurgerea Nilului sau la Clisura Dunării este un fapt real dar peste el s-a țesut și acest fapt simbolic, lupta binelui cu răul, lupta care întotdeauna aduce câștig de cauză binelui. Biserici foarte multe în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt au purtat hramul și îl poartă și astăzi al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Acum nu știu dacă dumneavoastră ați ști, așa, la un test fulger, despre Voroneț. Primul lucru, mi-ați spune că este pictat în albastru, al doilea, să spunem așa, că ar fi pe lângă Mânăstirea Humor, dar hramul este Sfântul Mucenic Gheorghe! Dacă aș pune întrebarea aceasta pe la Seminar, cu siguranță că mai puțin de jumătate ar putea răspunde. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe are însă nu numai în Moldova o ținere deosebită. Dacă o luăm cu Kilometrul Zero al Capitalei, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe are o biserică ce se numește, înfrățit cu a noastră, Sfântul Gheorghe Vechi (n.a. părintele se referă la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, al cărei preot paroh este)! Această biserică este construită de Brâncoveanu și acolo își duc somnul de veci Sfântul Martir Brâncoveanu împreună cu toți cei care au fost martirizați împreună cu el. Apoi, la vreo trei sute de metri distanță se află altă biserică, Sfântul Gheorghe Nou și încet, încet se desface, în fața noastră, o rețea de biserici care poartă hramul Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Dar, să vedem, totuși, pentru români, ce înseamnă Gheorghe. Fiecare nume își are și o anumită latură filologică. Giorgos, în termenii grecești din care este luat, înseamnă ”lucrător al pământului”, ”ge” e pământ, iar ”ergon”, lucrător. Pentru români, bineînțeles că este și ocrotitorul agricultorilor, pentru că Giorgos înseamnă lucrător de pământ, adică agricultor. Îmi aduc aminte, prin anul doi de Seminar aveam, la Limba Greacă Clasică, o lectură care se numea foarte frumos, ”Lucrătorul de pământ și copiii săi” și în această nuvelă se spunea că un tată lucrător de pământ avea trei băieți. Acum, cu siguranță că mama va fi fost… soacra cu trei nurori, dar până să se întâmple cu nurorile, acești trei băieți au primit toată educația de la tată, doar că ei începuseră să se cam uite să câștige mai mult și mai repede! Parcă nu ar fi în secolul IV, parcă ar fi acum, pe la noi, când spune băiatul:

– Lasă-mă, tată, cu Bacul, eu am treabă, vreau să câștig bani!

Hei, când a văzut tatăl că fiii încep să se uite mai mult după bani decât după sapă, și-a pus în mintea lui să le dea o lecție și s-a dat rănit, adică s-a îmbolnăvit… închipuit și le-a spus:

– Măi copii, să știți că eu păstrez o mare taină și acum că sunt pe ceasurile de ducă, v-o pot spune. În grădina noastră, la vreo douăzeci, treizeci de centimetri adâncime, se află o comoară foarte importantă!

Bineînțeles că nu a apucat să spună mai multe pentru că băieții au și pus mâna pe sape! Măi și au săpat băieții exact cum le-a spus tata. Coincidea cu o vreme frumoasă ca acum, în spatele lor a venit o ploaie și încet, încet, grădina a început să arate altfel. Azi așa, mâine așa, nu au îndrăznit să spună tatălui că nu au găsit nimic, au săpat grădina de vreo câteva ori, crezând că trebuie să mărunțească pământul mai bine. Între timp, tatăl chiar și-a dat obștescul sfârșit și după ce l-au îngropat, băieții și-au dat seama că de fapt, comoara era pământul și mai ales lucrarea pământului.

Așa se va fi întâmplat și în inimile strămoșilor noștri, care au ținut foarte mult la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și au dat numele acestuia să fie purtat de către copiii pe care părinții lor îi așteptau să aibă răbdare să câștige atât cât trebuie și atunci când trebuie.

Vorbeam puțin cu nostalgie de faptul că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe rămâne încet, încet în urmă, pentru că este o realitate. Trebuie să îl reașezăm pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe între noi, parcă ne-am depărtat puțin! Mă uitam chiar acum în cărțile noastre de cult, pe care vă mărturisesc că îmi este foarte greu să le citesc, eu fiind educat încă din anul 1992 cu o anumită terminologie și acum s-au inventat, ca să spun așa, apa caldă și mersul pe jos și s-au inversat niște termeni încât cred că eu unul, personal, voi renunța pentru că nu pot să mă rog după aceste cărți! E adevărat că ele sunt foarte apropiate de un anumit înțeles filologic, o anumită traducere este mult îmbunătățită, dar Duhul unde este?! Eu personal aș prefera să mă rog în grecește, pentru mine, decât să citesc niște cuvinte care fac parte dintr-o limbă nouă, limba română a avut o evoluție și a primit niște neologisme care acum, pe mine unul, personal, nu mă mai ating cu nimic. Am închis paranteza și vă spuneam că mă uitam în cărțile de cult și am văzut că în Sinaxar sunt mai multe pete albastre și pete roșii, adică sunt nume de sfinți, nu am nimic, Doamne ferește, Teza mea de Doctorat chiar se bazează pe Sfinții Martiri din Dobrogea și așa mai departe, dar, vedeți, sunt buni, e bine să îi știm, dar să nu îi uităm pe ceilalți! Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, de exemplu, mi se pare puțin dat la o parte. Am văzut foarte puține procesiuni cu vreun steag cu Sfântul Gheorghe! Doamne ferește, să nu mi-o luați în nume de rău, acum, că Sfântul Nectarie este mai la modă! Nu, asta e! Este o realitate!

Eu vă vorbesc acum despre tradițiile pe care trebuie să le avem în suflet. Eu unul, personal, am la suflet pe acest Sfânt Mare Mucenic Gheorghe pentru că, cu ocazia lui, am învățat foarte mult la Limba Greacă, pentru că mă atrăgea filologic de unde vine câte un cuvânt, această poveste cu ”Copiii Agricultorului” m-a cucerit încă de când aveam 18 ani și o citeam prima dată și aș vrea ca Sfântul Mare Mucenic Gheorghe să nu fie considerat de către noi, un… sfânt de departe. E foarte bine să ne apropiem de sfinții pe care calendarul nostru îi are în cinstire, dar să nu îi uităm și pe ceilalți. Ce ar însemna ca Sfântul Ierarh Nicolae să se dea acum puțin mai la o parte, să îi lase loc unui alt hram?! Nu. Trebuie să le ținem pe toate, dar trebuie să știm că avem o datorie, să mărturisim, pentru că, de fapt, tema întregii Evanghelii de astăzi este mărturisirea credinței și eu v-am dat o mărturisire despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, considerându-mă dator să vă aduc aminte că acest sfânt, cel puțin până la jumătatea secolului trecut, era un sfânt care lăsase nume pentru mai mult de 70% din populația României! Ei bine, încet, încet, numele s-au apropiat și de alte zone, a fost și o perioadă de degringoladă foarte mare, în anii 1970, 1980, când, mergând la Starea Civilă deja ți se și sugera câte o Loredana sau altceva ca nume, pentru ca nu cumva să dea prea mult spre biserică, dar după 1990, Andrei este la mare, mare cinste, Matei îl urmează, adică, pe românește, îi suflă-n ceafă, Nectarie a apărut și el și încet, încet, se așează lucrurile. Bine, acum eu nu am nicio treabă cu numele, dar vreau ca așezarea aceasta să nu fie pe grumazul Sfântului Gheorghe, să îl băgăm în pământ de tot!

Mărturisirea mea despre acest Mare Sfânt Mucenic Gheorghe este bazată pe faptul că Mântuitorul vrea să și mărturisim credința, nu numai să o aplaudăm sau să o privim de departe, ci pur și simplu să o și mărturisim, cu anumite riscuri! Riscul mărturisirii, primejdia mărturisirii este un lucru foarte real, dar trebuie să o spunem, să vorbim despre ea cu curaj pentru că înainte vreme, pentru o mărturisire erai chemat în fața judecătorului, trebuia să recunoști și după aceea erai dat la fiare! O să spuneți că vremurile acelea au trecut. Nu, nu au trecut! Încercați să faceți o mărturisire și o să vedeți că o să vă cheme șeful și nu o să vă dea chiar la fiare, o să facă și mai rău, o să vă dea în gura colegilor! Să vedeți atunci ce fiare ați avut pe lângă dumneavoastră! Nu aș vrea să aveți parte de așa un tratament, dar este important să știm că atunci când suntem chemați să dăm mărturisire, să îl avem aliat în lupta noastră pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Așa cum a dus mai departe lupta și a învins nu numai balaurul cu nu știu câte capete, ci pur și simplu a învins și mărturisirea zeilor păgâni, când a fost chemat în fața împăratului, așa trebuie să învățăm și noi, că dacă vrem să ajungem mai departe, cu ajutorul sfinților putem să o facem. De aceea, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, astăzi, într-o zi de după Paști, într-o zi însorită și frumoasă, ne învață și ce este agricultura, și ce este revărsarea de ape multe, și ce este puterea în războaie, și ce este arcul și săgeata, și ce este sulița, dar mai ales ne învață cel mai important lucru: dacă vrem să câștigăm o luptă, trebuie să o începem!

Să vedeți cât de frumos așează Dumnezeu lucrurile! Aseară tocmai mi-au venit în gând versurile cu copilul care a scăpat de… zmeul (balaurul) de sub pat și bunica i-a stins lumina de afară, pentru că i se aprinsese cea din interior care strălucea și la exterior, iar astăzi am descoperit cuvântarea ținută de părintele Marius Moșteanu în urmă cu 11 ani, la sărbătoarea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, într-un an în care am sărbătorit Paștele tot pe 12 aprilie! De fapt, nu se știe cine pe cine a descoperit! Era cu câteva luni înainte de prima mea întâlnire cu părintele Marius, duhovnicul românilor de pretutindeni, cum îmi place să îl numesc. Ce citiți acum sunt cele scrise de mine cea din… zilele de după întâlnirea cu părintele, pentru că tot am vorbit despre ”ziua de după”. Iată că și astăzi este o ”zi de după” și sper să îi prilejuiesc părintelui Marius o frumoasă surpriză și aducere aminte cu această poveste a cuvântării sale din 23 aprilie 2015. Îi mulțumesc din suflet pentru că mi-am depănat, în timp ce scriam, amintirile acelei perioade din viața mea dar și drumul parcurs avându-l călăuză.

De această dată am lăsat povestea părintelui Marius despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe să curgă fără obișnuitele mele reașezări ale mesajelor sale, tocmai pentru că le-am simțit deja reașezate de Dumnezeu tot într-o frumoasă zi însorită la mal de mare, cu bucuria Învierii în suflet, amintindu-mi de o mărturisire din serialul ”Sfântul Paisie din Farasa spre cer”, difuzat recent pe TVR2 dar despre care aflasem deja de la Nadja Iancu, căreia îi mulțumesc și pe această cale: ”Nu poate exista Înviere fără cruce”.

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că mi-a călăuzit pașii spre părintele Marius și Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru a începe să cunosc oamenii cetății prin lumina lor interioară, după ce aceea exterioară s-a stins.

Vă mulțumesc celor ce citiți aceste rânduri, pentru răbdarea și curiozitatea cu care faceți acest lucru, alegând din miliardele de povești, povestea propusă de mine. Să vă dea Dumnezeu bucuria de a vă simți vii și adevărați!

Îi mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea acestei cuvântări, datorită căreia am putut să scriu aceste rânduri. Vă puteți bucura de înregistrarea originală pe adresa https://www.google.com/search?q=predica+p%C4%83rintelui+marius+mo%C8%99teanu+sf+gheorghe&rlz=1C1GCEA_enRO981RO998&oq=predica+p%C4%83rintelui+marius+mo%C8%99teanu%2C+sf+gheo&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUqCQgBECEYChigATIGCAAQRRg5MgkIARAhGAoYoAHSAQoxODE1NGowajE1qAIIsAIB8QW7XU6qeBUeofEFu11OqngVHqE&sourceid=chrome&ie=UTF-8#fpstate=ive&vld=cid:5f8df969,vid:_XcGFLh9FQc,st:0.