De la un Răsărit la altul

– A venit preotul de la Constanța?

– A veniiit, nu se aude cântând?!

O discuție între două doamne, la Biserica Sfântul Nicolae din Băneasa, pe care am auzit-o astăzi de dimineață, pe fundalul cântărilor îngerești ale părintelui, cum îmi place mie să le numesc. Am auzit discuția aceasta de mai multe ori, pe măsură ce se adunau oamenii la slujba de duminică, enoriașii bisericii dar și alții veniți anume pentru bucuria întâlnirii cu părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, primit cu brațele deschise să slujească în… sora mai mică a bisericii constănțene cu același hram.

Venirea pe lume a celui de-al treilea nepot l-a făcut pe părintele să meargă la București, să îl primească pe Ioannis, dar să își primească și fiii și fiicele duhovnicești din capitală și nu numai.

Astăzi m-am bucurat de a mă simți acasă într-o altă biserică, întâmpinată de părintele Marius și de Sfântul Nicolae, sfântul favorit al copilului din mine! Am fost martora atâtor zâmbete și emoții frumoase apărute pe chipurile oamenilor purtând atingerea de lumină a întâlnirii cu părintele Marius.

Am plecat de la malul mării, din Răsăritul țării, înainte de a se lumina de ziuă, pentru a mă întâlni cu un altfel de Răsărit, cu o altă biserică, dar cu aceeași bucurie a întâlnirii cu zâmbetul și îmbrățișarea părintelui Marius. Am parcat mașina, credeți sau nu, pe Strada Mateloților, ca măcar aceasta să îmi amintească de acel acasă de la mal de mare! Am descoperit o biserică frumoasă, care m-a făcut să mă simt undeva la munte, cu o atmosferă de pace purtând binecuvântarea Sfântului Ierarh Nicolae, plină de oameni frumoși, chipuri noi, dar și cunoscute, din emisiuni de televiziune, din biserica de la malul mării dar și din conferințele părintelui Marius.

Frumusețea călătoriei este că înainte de a apune soarele în București, am plecat spre Răsărit, cu zâmbetul de lumină al părintelui, cu vocea sa în auz și cu vorbele predicii sale din Duminica Sfinților Români pe care vi le voi da la citit în scurtă vreme. „Lumină din Lumină…”. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri pentru a da mai departe bucuria! Iar dacă tot nu credeți privind fotografiile acestea pentru care mulțumesc Nadiei Iancu și părintelui Marius, e simplu, veniți să primiți Lumină, să vă convingeți simțind, trăind…