Am văzut o fotografie, odată, cu un copil atât de sumar îmbrăcat, o să spuneți că dacă era vară, era ceva normal, dar nu, acesta era zdrențăros, era și murdar pe față, nespălat, îi lipseau toate, vă imaginați, dar avea un zâmbet absolut cuceritor! Ce bogăție mai mare poate să afișeze cineva sau să aibă cineva de afișat?!

Dacă vrei o toamnă tristă,

Tot cu nasul în batistă,

Tu vezi frunzele că mor,

Un băiețel de 4, 5 ani, s-a strecurat cu delicatețe printre frați, surori și veri, mame, tați, bunici, mătuși și unchi, ajungând în fața tuturor celor care ascultau predica ”Vindecării slugii sutașului”. Da, s-a întâmplat în Biserica Sfântul Nicolae din Băneasa, București. Micul mare suflet s-a oprit cuminte în fața părintelui Marius Moșteanu, care ne povestea despre noi, despre Iisus și despre vindecare prin credință, îngăduință, acceptare, iubire. Un băiețel stând drept ca o lumânare aprinsă de lumina vie a dorinței de a asculta o poveste rostită de un bunic mi-a părut copilul din părintele Marius, privind fascinat, bucuros în tainică tăcere, la cel ce a devenit. 

– A venit preotul de la Constanța?

– A veniiit, nu se aude cântând?!

O discuție între două doamne, la Biserica Sfântul Nicolae din Băneasa, pe care am auzit-o astăzi de dimineață, pe fundalul cântărilor îngerești ale părintelui, cum îmi place mie să le numesc. Am auzit discuția aceasta de mai multe ori, pe măsură ce se adunau oamenii la slujba de duminică, enoriașii bisericii dar și alții veniți anume pentru bucuria întâlnirii cu părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, primit cu brațele deschise să slujească în… sora mai mică a bisericii constănțene cu același hram.

Venirea pe lume a celui de-al treilea nepot l-a făcut pe părintele să meargă la București, să îl primească pe Ioannis, dar să își primească și fiii și fiicele duhovnicești din capitală și nu numai.