Dar nu e cu supărare!

Un mierloi și mierla lui

Râd de mama focului

De vecina lor, o cioară,

Care-n loc să cânte, zbiară.

– Scoli și morții din morminte,

Taci din gură, fii cuminte!

– Eu nu cânt, eu țip de jale,

Vezi de treburile tale,

Că sunt tare supărată

C-am pierdut pe-a mea surată,

A plecat cu-al ei cioroi

Și cu puii amândoi.

Au zburat cu toți la țară

Și-or să vină-abia la vară.

– Au plecat, nu au murit,

Iar tu te-ai pus pe jelit!

Dar așa sunteți voi toate,

Zgomotoase peste poate!

– Noi avem minte mai multă,

Voi cântați, lumea v-ascultă,

Dar când vine vreo pisică,

Amuțiți toate de frică.

Noi țipăm, ne apărăm

Și pisica speriem!

Vara când muriți de sete,

Noi bem apă pe-ndelete

Din cișmelele din piețe,

Că suntem mai îndrăznețe!

Domnul dă la fiecare

Câte-o calitate mare,

Nu la toți ne dă la fel,

Voi cântați cu mare zel,

Noi țipăm, ne agităm,

Dar mai bine cugetăm,

Negre suntem noi cu toate,

Voi mai mici și delicate,

Noi mai mari cu gura mare,

Dar nu e cu supărare!