Un mierloi și mierla lui

Râd de mama focului

De vecina lor, o cioară,

Care-n loc să cânte, zbiară.

Cântă din nai, la streașină, vântul

Și umple cu dor întreg pământul.

Dor de iubire, de vreme frumoasă,

– Bubu, păsările-s bune

Ori sunt rele și ciupesc?

Dacă știi ceva, hai, spune,

AVENTURILE LUI RA LA MARE (16)

Ploaia se oprise pe la prânz şi un soare palid apăruse puţin, cât să încurajeze planurile de petrecere ale păsăretului şi peştilor. Pe înserat, faleza nu mai era chiar goală, oamenii profitau de orice ocazie să se bucure de aerul sărat al mării. Aşadar, condiţiile pentru farse erau prielnice.