Cântă din nai, la streașină, vântul

Și umple cu dor întreg pământul.

Dor de iubire, de vreme frumoasă,

– Bubu, păsările-s bune

Ori sunt rele și ciupesc?

Dacă știi ceva, hai, spune,

AVENTURILE LUI RA LA MARE (16)

Ploaia se oprise pe la prânz şi un soare palid apăruse puţin, cât să încurajeze planurile de petrecere ale păsăretului şi peştilor. Pe înserat, faleza nu mai era chiar goală, oamenii profitau de orice ocazie să se bucure de aerul sărat al mării. Aşadar, condiţiile pentru farse erau prielnice.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (11)

O ploaie măruntă, rece şi stăruitoare începuse în dimineaţa de după Halloween, iar Kiki şi Ra o suportau destul de bine, aşteptându-l pe domnul Corbu să vină pentru ultimele discuţii şi pregătiri. Avusese dreptate bătrânul, în zborul lui matinal pe deasupra falezei, Ra văzuse grămezi de ambalaje de dulciuri şi chiar bomboane aruncate de oameni. Îi adusese şi lui Kiki vreo două, după ce se asigurase că le scosese din ambalaj, lucru pe care prietenul lui nu ar fi putut să îl facă singur.