Veștile bune circulă repede și se primesc cu bucurie!

A plouat cu soare la Constanța, din nou, iar pentru mândrii locuitori ai cetății de la malul mării care nu au apucat să vadă soarele printre picurii de ploaie, spun că acesta se simte întotdeauna în suflet, strălucind prin noi, până la… întâlnirea noastră vizuală cu astrul zilei.

După bucuria trăită luni, la conferința ”Întoarce-te la tine – Între destin și alegere”, organizată de doamna noastră de poveste Ani Cășărică și avându-i ca invitați pe părintele Marius Moșteanu, duhovnicul românilor de pretutindeni și pe Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, am apelat la… ”Terapia Tăcerii” (n.a. cartea scrisă de doamna Ani Cășărică împreună cu părintele Marius). Am ales să practic terapia în forma ei (ne)scrisă. Am tăcut să fac loc bucuriei de după, am tăcut și ca să las lucrurile să se așeze frumos și să se dea mai ușor la scris.

Astăzi, în această tăcere plină de pace, care mi-a amintit de primul interviu publicat aici cu părintele Marius, sub titlul ”Cuvântul nerostit care aduce pace”, am primit și înregistrarea conferinței! Acesta, dragii mei, a fost semnul că tăcerea mea în scris a luat sfârșit și că pot în sfârșit să mă bucur și de ceea ce îmi place mie să fac cel mai mult, să scriu povestea de după poveste! Pentru cei care mă cunosc deja prin cele scrise, dar și pentru cei care din curiozitate vor să mă descopere, spun doar că ascult atent ceea ce se vorbește la o cuvântare sau conferință și apoi scriu. Cuvânt cu cuvânt. Reașez apoi povestea după felul în care mi se pare mie că i-ar da și mai multă valoare, stârnind curiozitatea cititorului, dar, mai ales, reașez povestea după felul în care am simțit eu mesajele, and the rest is history, iar restul este istorie, cum se spune, căci deja v-ați întâlnit cu… istoriile mele!

Acum vă anunț că după ce voi încheia această scurtă prezentare a bucuriei mele, voi trece la… povestirea poveștii și vă spun că este momentul recunoștinței! Îi mulțumesc părintelui Marius pentru bucuria de a mă simți mereu în echipă cu el și cu Dumnezeu, sprijinită, încurajată și de multe ori… răbdată! Îi mulțumesc părintelui pentru că dacă nu era dăruirea sa mai presus de cuvinte, dacă nu erau poveștile sale trăite, zâmbetele și îmbrățișările sale, Constanța ar fi fost un oraș și atât!

Iar acum că am vorbit despre cetatea care a prins viață, îi mulțumesc din suflet doamnei Ani Cășărică pentru că a știut să scoată poveștile orașului la lumină, astfel încât noi să aflăm de ce ne place orașul și cum am putea face să ne placă încă și mai mult! De asemenea, îi mulțumesc și domnului Costin Dămășaru pentru că în ambele ocazii când i-am urmărit mesajele din conferințele organizate de doamna Ani Cășărică, am constatat că îi pasă de Constanța noastră, își deapănă amintirile de la malul mării sau al Lacului Tăbăcărie și asta spune mult! Le mulțumesc celor care poate că nu se văd dar care fac ca lucrurile să se desfășoare admirabil, pentru bucuria noastră deplină din timpul conferințelor.

Vă mulțumesc din suflet celor care citiți aceste rânduri și care îmi dăruiți de fiecare dată din ceea ce aveți cel mai puțin, timpul dumneavoastră! Fără citit, scrisul ar fi doar o poveste pierdută în tăcere, iar parte din bucuria pe care o trăiesc scriind o simt și din bucuria cu care dumneavoastră citiți aceste rânduri și le dați mai departe!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru harul scrisului, cititului, povestitului și tradusului, care sporește cu fiecare cuvânt și cu fiecare rând aducător de bucurie în sufletul meu și în sufletele cititorilor. Așadar, acum este momentul să vă ofer adresa pe care să puteți urmări înregistrarea Conferinței și unde ne vom întâlni virtual, desigur, pentru că voi asculta și voi scrie cele ascultate, pentru a vi le transforma în poveștile cu care v-am obișnuit: https://www.youtube.com/watch?v=8ndmBc5onhA.

În loc de explicații foto, îi mulțumesc părintelui Marius pentru fotografiile cu care reușesc să fac aceste povești mai frumoase, precum le mulțumesc și celor care le-au realizat și i le-au dăruit părintelui!