A plouat cu soare la Constanța, din nou, iar pentru mândrii locuitori ai cetății de la malul mării care nu au apucat să vadă soarele printre picurii de ploaie, spun că acesta se simte întotdeauna în suflet, strălucind prin noi, până la… întâlnirea noastră vizuală cu astrul zilei.

După bucuria trăită luni, la conferința ”Întoarce-te la tine – Între destin și alegere”, organizată de doamna noastră de poveste Ani Cășărică și avându-i ca invitați pe părintele Marius Moșteanu, duhovnicul românilor de pretutindeni și pe Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru, am apelat la… ”Terapia Tăcerii” (n.a. cartea scrisă de doamna Ani Cășărică împreună cu părintele Marius). Am ales să practic terapia în forma ei (ne)scrisă. Am tăcut să fac loc bucuriei de după, am tăcut și ca să las lucrurile să se așeze frumos și să se dea mai ușor la scris.

Bucuria trăirii unei zile cu soare e deja lămurită pentru toți, sigur, primăvara într-un fel, vara pe caniculă în alt fel, dar mă gândeam că ”ziua de după” poate fi cu ploaie, tocmai pentru a ne constata… bucuria de ploaie, după câte o zi cu soare dar plină cu de toate pentru toți!  Dacă totuși nu ne place ploaia și pace, vom ști apoi, la fiecare zi cu soare, să ne amintim să fim mai bucuroși la întâlnirea cu ”vedeta” cerului și să nu o mai luăm așa… că ni se cuvine!

– Urlă câinii a plictis,

Mâțele vânează-n vis,

Eu m-am apucat de scris

Rătăcind printre cuvinte,

Căutând rime mereu,

Am uitat să iau aminte