Faceți cunoștință cu… bucuria de ploaie!

Bucuria trăirii unei zile cu soare e deja lămurită pentru toți, sigur, primăvara într-un fel, vara pe caniculă în alt fel, dar mă gândeam că ”ziua de după” poate fi cu ploaie, tocmai pentru a ne constata… bucuria de ploaie, după câte o zi cu soare dar plină cu de toate pentru toți!  Dacă totuși nu ne place ploaia și pace, vom ști apoi, la fiecare zi cu soare, să ne amintim să fim mai bucuroși la întâlnirea cu ”vedeta” cerului și să nu o mai luăm așa… că ni se cuvine!

Așa a fost și sâmbătă dimineață, când mi-am dat seama cât de mult ne iubește Dumnezeu că ne-a dat o zi cu soare, vineri, să ne bucurăm de Izvorul Tămăduirii, de sfințirea apei în curtea Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, iar apoi, în ”ziua de după”, a dat Dumnezeu o ploaie zdravănă ca să ne spele și cetatea, dacă tot ne-am spălat sufletul, fiecare cum s-a priceput mai bine. Și tocmai când mă gândeam să scriu asta, am constatat că ieșise deja soarele iar eu nu apucasem să fotografiez ploaia! Nu ca pe o dovadă, ci pentru a da mai mult… prezent poveștii. Știți, fiecare ploaie cu povestea și cu poza ei.

Am intrat în iureșul zilei de după Izvorul Tămăduirii, printre tot felul de bife pe… to do list, mă pregăteam să ies din casă și am primit un mesaj cu poza pe care o puteți admira citind aceste rânduri! Nadja Iancu surprinsese norul ce vestea ploaia matinală din prima sâmbătă după Izvorul Tămăduirii dar și după Sâmbăta Mare, iar ochiul ei desăvârșit de artist închipuise norul ca pe… muntele care se aruncă în mare! Îi mulțumesc pentru surpriza fotografiei care a împins povestea de la spate, să se scrie, așa cum împingi un copil timid să își spună poezia în fața lui Moș Crăciun! Așa cum i-am mărturisit, la mine, ”monseur se scrie, monseur se citește”, vorba lui Marinuș Moraru în filmul ”Actorul și sălbaticii”, alături de Toma Caragiu, Dumnezeu să îi odihnească pe amândoi! La vederea fotografiei pe care mi-a trimis-o cu citatul din Evanghelia după Marcu, ”dacă va zice muntelui acestuia: ”Ridică-te și aruncă-te în mare”, eu chiar l-am luat drept munte!!! Nu m-am gândit la metafora divină, m-am gândit că draga de Nadja a plecat la munte, iar copilul din mine chiar crede sincer că un munte sare în mare, dacă îi ceri asta cu credință, doar că între timp, părintele Marius a subliniat și… cheia lipsă, ”dacă este de folos”!!! Adică, nu Își pune Dumnezeu mintea cu noi,  să fim ca în filmele cu superoi, să ne apucăm să aruncăm cu munți în biata mare.

Dacă v-am stârnit un zâmbet, mă bucur, dar oricum vă mulțumesc că ați citit aceste rânduri după cum a rânduit Dumnezeu. Întâi, în sâmbăta de după Izvorul Tămăduirii, am constatat prima ploaie, mi-am manifestat intenția de a scrie despre ploaia de după, apoi am primit și ajutorul Nadjei, căreia îi mulțumesc din suflet, iar astăzi, într-o altă ”zi de după” cu ploaie, am completat povestea de sâmbătă și v-am propus-o la citit. Spun că am completat-o pentru că astăzi este una din zilele în care mi-am constatat… bucuria de ploaie, după soarele plin cu de toate de ieri! Cam așa, uneori ”ziua de după” aduce soare în suflet și ploaie în grădină, să se bucure și natura de primăvară, în felul ei!

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru lumina pe care mi-o aduce cu fiecare cuvântare, că doar bucuria ascultării sale a dus, în timp, la scrierea acestor povești! Îi mulțumesc și pentru ”ziua de după”, a cărei poveste o puteți citi aici, cei care v-ați rătăcit pe cale, neștiind de ce tot repet ideea asta, https://reverse-lives.com/acum-traim-ziua-de-dupa-sa-retraim-bucuria/. Cert este că uneori, ziua de după este și mai bună decât cea la care ne raportăm, alteori nu prea, depinde din ce parte privești, în fond, ca să constați o zi nu prea bună, înseamnă că deja te afli în cea de după și este bună, în primul rând pentru că ai primit-o! Să îi amintim și pe cei care în ziua de după… război se transformă în vitejii care ar fi făcut și ar fi dres, că doar a creat Dumnezeu din toate categoriile, să nu ne plictisim niciodată unii cu alții!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru harul scrisului și povestitului cu entuziasmul copilului din mine care sper să răzbată până la dumneavoastră, cei ce citiți aceste rânduri. Vă mulțumesc din suflet că îmi dăruiți din ce nu aveți, cum spune părintele Marius, dacă nu sunteți odihniți, nu aveți timp și totuși, îmi dăruiți din… netimpul dumneavoastră!