– Bubu, păsările-s bune

Ori sunt rele și ciupesc?

Dacă știi ceva, hai, spune,

Că eu tare le iubesc!

– Păsările sunt ca noi,

Cântărețe sau tăcute,

Vesele ori cu nevoi,

Toate-ar trebui plăcute!

Mierla în rochiță neagră,

Cu modestă-nfățișare

E iubită-n lumea-ntreagă

Pentru-a ei dulce cântare!

Papagalul colorat

Dar de fel cam zgomotos

Repetă ce-a învățat

Și-i iubit fiindcă-i frumos!

Cocoșul cu coadă mare

Care zorii ni-i vestește,

Nu e prea bun la cântare,

Dar lumea tot îl iubește!

Pescărușii zgomotoși

Țipă toți în legea lor,

Îi iubești că sunt frumoși

Dar nu-s buni să cânte-n cor!

Lebăda cea grațioasă

Când plutește lin pe lac,

Tu o crezi cea mai frumoasă,

Dar mergând, nu-ți e pe plac!

Toate fac ce știu mai bine

De la-al lumii Creator,

Vesele la fel ca tine,

Nu se plâng când nu au spor!

Asta este ce eu știu.

– Știi destule, dar nu toate!

– Vezi? Ești iarăși zurbagiu!

– Sunt copil!… Tot ce se poate!

 

Pixabay picture

Share: