Mi-a plăcut o emisiune și v-o propun spre… citire și vizionare! Aflați despre viața trăită în flux cu Divinitatea, mintea divină sau cosmică și mintea omenească, despre a dărui și a primi, despre dobândirea încrederii de către copilul din noi și cel de lângă noi, cum îmi place mie să spun și, mai ales, descoperiți sau redescoperiți pe realizatoarea emisiunii, dar și pe invitatul ei.

Am văzut, acum câteva zile, într-un magazin de jucării, un copilaș care mergea atingând câte o jucărie, la un etaj, mai mergea pe acolo, mai atingea o jucărie, după care își ridica ochii spre cer și l-am auzit murmurând că ar vrea ca acele jucării să ajungă în mod tainic la el sub brad.

Eu sunt unul care vrea să moară așa cum este, adică unul care crede în Moș Crăciun. Eu chiar cred în Moș Crăciun! Să știți că a crede în Moș Crăciun este o realitate. Moș Crăciun e ca Dumnezeu, în sensul că în Dumnezeu poți să crezi sau poți să nu crezi, tot trăiești. Chiar am constatat, după modestele analize făcute de mine, că aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc mult mai bine, mult mai mult, mult mai sănătoși și au de toate. Să fie la ei, acolo, atât vă pot spune!

Să vorbim puțin cu părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, despre copiii de azi și de ieri și poveștile lor.

– Părinte, Dumnezeu și Sfântul Nicolae, cel îndrăgit de copii, au rămas în veșmintele din icoanele bisericilor sau, dacă ar fi un concurs de desen, i-am vedea în blugi, aidoma bunicilor de azi?