Ion, Gheorghe și Maria, cei mai mulți din România! Așa se întâmpla până când, încet, încet, Andrei și Matei au venit așa, pâș, pâș, în spatele lui Gheorghe, ca să îi înlocuiască numele. Iată că astăzi este mare bucurie că sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a picat după Paști, cu o rânduială așa cum se cuvine, cu o bucurie că am întâmpinat Sărbătoarea Paștelui cu cântările care ne vorbesc despre Lumina Învierii, despre faptul că a răsărit primăvara. La anul vom săvârși această sărbătoare cu o săptămână înainte de Paști, va fi o slujbă cu totul deosebită, una mai cernită, dar nu disimulat cernită, ci pur și simplu pentru a înțelege mai bine perioada în care ne vom afla, pentru că anul viitor, Paștele va fi pe 1 Mai! Va fi o bucurie de mai multe feluri, se va amesteca, atunci, fumul din cădelniță cu fumul de la grătare, mă rog, vom vedea atunci ce va fi!

Este minunat modul în care poporul român a știut dintotdeauna cum să transforme răul în bine, să vadă partea plină a paharului, cum se spune. O dovadă ar fi și fiorosul zmeu din basmele populare, acel personaj mereu învins pe final de poveste de Făt-Frumos, salvatorul Ilenei Cosânzeana sau Sânziana!

De ceva vreme, mă tot gândesc la modul în care poporul român a știut cum să transforme răul în bine, negativul în pozitiv, adică. O dovadă în acest sens ar fi și fiorosul zmeu din basmele populare, acel personaj mereu învins pe final de poveste de Făt-Frumos, salvatorul Ilenei Cosânzeana sau Sânziana! Dacă ar fi să găsim un echivalent al… zilelor noastre pentru această frumoasă pereche de poveste probabil am zbura, aidoma zmeului, peste ocean, la Barbie și Ken.