Zmeul nostru strămoșesc, o poveste ca pentru… Ziua României

Este minunat modul în care poporul român a știut dintotdeauna cum să transforme răul în bine, să vadă partea plină a paharului, cum se spune. O dovadă ar fi și fiorosul zmeu din basmele populare, acel personaj mereu învins pe final de poveste de Făt-Frumos, salvatorul Ilenei Cosânzeana sau Sânziana!

Acel balaur zburător a căpătat o materializare absolut minunată, transformându-se într-o jucărie care pe vremuri era la îndemână tuturor. Încrucișai două bețe și prindeai o bucată de pânză sau de hârtie de ea, legai o sfoară cât mai lungă de această „construcție” și zmeul cel bun de joacă era gata. M-aș bucura dacă printre cititorii mei s-ar găsi măcar unul care să redevină copil pentru o clipă, cât să împărtășească și celorlalți tehnica aceasta prin care nu doar se realizează zmeul respectiv dar se și înalță la cer.

Pregătindu-ne să sărbătorim România, să ne amintim că merităm să ne sărbătorim ca popor vrednic, vesel și  victorios. Gândiți-vă că suntem singurul popor care a transformat zmeul cel fioros în jucărie și copiii noștri l-au îmblânzit și s-au jucat cu el, generații de-a rândul. Am adoptat și noțiunea de zmeu pentru a descrie ceva aprig, curajos, vorbind sau mai bine zis cântând despre acei căluți ce ”zboară ca niște zmei” cu deja faimoasa ”Sanie cu zurgălăi”. De ce nu am numit jucăria altfel sau măcar după personajul bun, Făt-Frumos, ci ne-am asumat acel rău, transformându-l în bine?

Revenind la apropiata sărbătoare a României și a românilor de pretutindeni, eu cred că lumea are șansa de a merge mai departe tocmai prin copii, ei sunt binele din povestea lumii, care învinge răul din noi, cei mari și plini de probleme. Copiii noștri sunt ca niște zmeie pe care le înălțăm spre Cer și prin care reușim să ne apropiem de Dumnezeu. La început, zmeul e mic și ușor, zboară sus de tot, lipsit de păcate, apoi se mai îngreunează și el, dar încă ne ține aproape de Cer, chiar și când noi ne temem să nu îl pierdem luat de o pală de vânt și îl tot… strunim cu sfoara aceea. Pe urmă, zmeul coboară printre noi și înalță, la rândul său, un zmeu sau mai multe, sau ajută la desăvârșirea altora.

De Ziua României mi-aș dori să înălțăm câte un zmeu cu copiii și cu nepoții noștri și nu orice fel, ci un (Zm)eu de Ro(mânia)! Ar fi frumos să umplem cerul cu binele nostru de poveste, cum numai copiii noștri știu. La urma urmei, ar fi frumos să înălțăm și steaguri pe post de zmeu, oriunde ne-am afla, să stârnim curiozitatea celor care nu știau de România înainte de a ne vedea pe noi, jucându-ne cu un zmeu frumos, tricolor.