Știe cineva să facă un zmeu?

De ceva vreme, mă tot gândesc la modul în care poporul român a știut cum să transforme răul în bine, negativul în pozitiv, adică. O dovadă în acest sens ar fi și fiorosul zmeu din basmele populare, acel personaj mereu învins pe final de poveste de Făt-Frumos, salvatorul Ilenei Cosânzeana sau Sânziana! Dacă ar fi să găsim un echivalent al… zilelor noastre pentru această frumoasă pereche de poveste probabil am zbura, aidoma zmeului, peste ocean, la Barbie și Ken.

Dar, să revenim la povestea noastră și la zmeul nostru strămoșesc. Acel balaur zburător a căpătat o materializare absolut minunată, transformându-se într-o jucărie care pe vremuri era la îndemână tuturor. Încrucișai două bețe și prindeai o bucată de pânză sau de hârtie de ea, legai o sfoară cât mai lungă de această „construcție” și zmeul cel bun de joacă era gata.

Și totuși, eu nu glumesc! M-aș bucura dacă printre cititorii mei s-ar găsi măcar unul care să redevină copil pentru o clipă, cât să împărtășească și celorlalți tehnica aceasta prin care nu doar se realizează zmeul respectiv dar se și înalță la cer.

Azi sărbătorim Înălțarea și nu eu am ales acest subiect, ci el m-a ales pe mine. Suntem singurul popor care a transformat balaurul în jucărie și copiii noștri l-au îmblânzit și s-au jucat cu el, generații de-a rândul. Am adoptat și noțiunea de zmeu drept ceva aprig, curajos, vorbind sau mai bine zis cântând despre acei căluți ce ”zboară ca niște zmei” cu acea ”Sanie cu zurgălăi”. De ce nu am numit jucăria altfel sau măcar după personajul bun, acel Făt-Frumos, ci ne-am asumat acel rău, transformându-l în bine?

Revenind la Ziua Copilului dar și la sărbătoarea de astăzi, eu cred că lumea are șansa de a merge mai departe tocmai prin copiii noștri, ei sunt binele din povestea lumii, care învinge răul din noi, cei mari și plini de probleme. Copiii noștri sunt ca niște zmeie pe care le înălțăm spre Cer și prin care reușim să ne apropiem de Dumnezeu. La început, zmeul e mic și ușor, zboară sus de tot, lipsit de păcate, apoi se mai îngreunează și el, dar încă ne ține aproape de Cer, chiar și când noi ne temem să nu îl pierdem luat de o pală de vânt și îl tot… strunim cu sfoara aceea. Pe urmă, zmeul coboară printre noi și înalță, la rândul său, un zmeu sau mai multe, sau ajută la desăvârșirea altora.

De Ziua Copilului mi-aș dori să înălțăm cât mai multe zmeie cu copiii și cu nepoții noștri, așa că eu nu glumesc! Știe cineva să facă un (Zm)eu de Ro(mânia)? Ar fi frumos să umplem cerul cu binele nostru de poveste, cum numai copiii noștri știu. Voi reveni și cu poezioare pentru zmeii noștri de-o șchioapă dar, sper eu, și cu mesajele voastre care să ne învețe să construim o jucărie simplă și să ne bucurăm împreună de ea cu cei mici din noi și de lângă noi.