Astăzi, sub Acoperământul Maicii Domnului, vă invit să citiți povestea unui om și a bisericii lui, o poveste în care nu se poate spune unde se oprește povestea omului și începe cea a bisericii sau invers. Tot ce știu este că mă emoționez de fiecare dată când trec pragul Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța și chiar acum vreo două săptămâni mă gândeam că simți efectiv că pereții bisericii sunt plini de iubire, speranță, bucurie și pace de la atâtea suflete care au pătruns acolo, la întâlnirea cu părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al bisericii.

Astăzi s-au împlinit trei decenii de când părintele a fost instalat preot paroh și pot spune că este o binecuvântare că suntem parte din povestea sa, că ne luminează prin zâmbet, prin îmbrățișare și prin poveste, iar cuvintele totdeauna par sărace să descrie starea, simțirea. Este de ajuns să arunci o privire la oamenii care participă la slujbele sale ca să înțelegi că toată lumea se simte acasă, când acest cuvânt descrie de fapt o emoție, o trăire și nu un loc anume.

Încercați gândul intuitiv, încercați lucruri pe care ați considerat că nu puteți să le faceți și o să vedeți cât de ușor le puteți face! V-ați speriat degeaba! Cei care sunteți de vârsta mea v-ați speriat de CNP, apropo, pot să le spun celor care tot rostogolesc informații cu tot felul de sperieturi de înrolări și așa mai departe, că după 63 de ani scăpați de toate, nu vă mai cheamă nimeni!

De ce vă spun toate acestea? Pentru că avem niște reflexe limitative, ”numai asta se poate”, ”numai până la vârsta asta se poate”, ”numai asta poate să fie o rețetă de succes”, bineînțeles că acel copil căruia tot timpul i se spun lucrurile acestea va deveni un adolescent care va primi alt set de limitări și va deveni un om matur cu alt set de limitări și încet, încet va îmbătrâni în niște limitări și la sfârșitul vieții nu o să știe dacă se putea trăi și altfel sau nu.

Astăzi este prăznuirea Tăierii capului Sfântului Proroc, Înainte mergător și Botezător Ioan. Întrucât jurnaliștii nu au ratat niciun prilej de sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului fără să întrebe dacă se spune sau nu se spune ”La Mulți Ani”, vă spun de pe acum că eu, astăzi, am să spun ”La Mulți Ani” tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Ioan. De ce anume?! Pentru că momentul în care se naște în Cer un sfânt este cel al plecării de aici. Unii au plecat cu capul tăiat, alții de lungimea zilelor, alții au plecat martirizați în tot felul, dar nașterea în Cer este numai și numai după ce s-a încheiat socoteala pe acest pământ.

”Cuvioase părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

Poate ați făcut oarece comparație între rânduielile din prima săptămână a Postului și rânduiala Deniei de astăzi. Deși este vorba despre același Canon al Sfântului Andrei Criteanul, este un canon care în prima săptămână a Postului s-a făcut în cadrul Pavecerniței Mari, o slujbă de seară, iar slujba de astăzi este una completă, în care același canon, dar complet de această dată, nemaifiind împărțit în patru seri, este în cadrul Utreniei, adică slujbei de dimineață.