Era un copil al unei familii deosebite, toți cuminți, toți așezați, fără nicio falsă modestie, știa copilul valoarea lui, dar avea o nelămurire:

– Tati, am văzut că există foarte multă lume rea, dacă noi ăștia buni i-am omorî pe cei răi, am rămâne numai cei buni?

Și i-a spus tatăl:

– Nu, am rămâne numai ucigași.

Astăzi am să încerc să vă mărturisesc ce înțeleg despre întâlnirea dintre oameni. Am să trec de la ”coupe de foudre” până la ”ferească Dumnezeu”, de la a te întâlni cu cineva să-ți placă, până la a da bir cu fugiții, pentru că, în mare, despre asta este vorba.

Erau doi copilași care veneau de la școală, după o ploaie și s-au aruncat așa cu satisfacție, cu ghiozdane cu tot, într-o baltă! Pac! Și unul mai lucid, așa, care probabil că avea niște părinți care îl așezau pe cale imediat:

– Vai de mine, măi, să vezi ce ne-o luăm acasă!