Am revenit cu această minunată cuvântare a părintelui Marius Moșteanu care ne-a trezit la viață în seara Prohodului, o adevărată colecție de povești pe care vă invit cu drag să le descoperiți și să le citiți pentru a vi le aminti pe ale dumneavoastră, așa cum ne-a și îndemnat părintele în predica sa.

Așa am simțit, după Pescuirea Minunată, a fost Prohodirea Minunată! Sunt doar câteva impresii pe care mă străduiesc să le împărtășesc la o oră târzie, pentru a face o mică introducere la predicile părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța la Rânduiala scoaterii Sfântului Epitaf și Prohod. Dimineață, părintele Marius ne-a dat o nouă lecție de viață la superlativ, ne-a invitat la ”antrenamentul înțelegerii unei vieți prin faptul că tot ceea ce a fost în secunda pe care am depășit-o a murit! Și atunci nu ne vom mai teme de moarte”. În predica sa a fost și o invitație de a trece de la numere la nume, căci ”rostul vieții noastre este să trecem de la o cifră la un nume, de la o vârstă în ani la o vârstă în roade”.

Este, iată, Denia din dimineața zilei de joi, adică este miercuri seară. Înainte de a intra în tema Deniei din această seară, vă mărturisesc că am primit, în zilele acestea, foarte multe mesaje, de altfel foarte la modă, despre când se vopsesc ouăle. Poate nu știați că adevărata problemă nu este Săptămâna Patimilor, c-o fi, c-o păți, ci este când se face aia, când se face ailaltă sau de ce se face una și alta. Și după ce am răspuns, așa, ca la școală, când se fac toate cele, răspunsul meu nu a fost bine primit pentru că s-au făcut niște explicații împotriva explicațiilor mele și mi s-a spus:

Timpul are deja un alt gen de a intra într-o rânduială. Trebuie să învățăm ceva, timpul lucrează numai în favoarea noastră, dacă știm să îl lăsăm să curgă așa cum trebuie.