Noi întotdeauna când primim un mesaj, vedem partea dureroasă a lucrurilor, partea care este mai puțin plăcută, partea de forțare, pentru că așa am fost educați. Știți că de când suntem mici, atunci când ne ducem la Grădiniță, ni se pare că ni se face program, ni se pare că ni se răpește din libertate, dar, dacă tragem linie după ce ieșim la pensie, datorită Grădiniței pe care am făcut-o mai serios sau mai puțin serios, avem și o pensie și avem și nepoți pe lângă noi și așa mai departe, dar acestea aflându-le prea târziu, câteodată este prea târziu.

Este o săptămână atât de frumoasă înaintea noastră, încât nu cred că mai este cazul să ne întrebăm ce mâncăm! Să știți că dacă ne vom lua cu mintea spre altceva, nici nu ne vom mai aduce aminte când, cum sau ce am mâncat ultima dată! Este o realitate faptul că omului nu îi trebuie decât foarte puține, acele puține, însă, trebuie trăite la maxim! Spune Sfântul Apostol Pavel: ”Ori de mâncați, ori de beți, spre Slava lui Dumnezeu să o faceți”! Adică, nu neapărat să stăm cu ochii la Cer, spre Slava lui Dumnezeu, nu, pentru că Slava lui Dumnezeu este Slava faptelor noastre, este înclinația noastră de a face bine, de a nu ne mai tângui ce vom mânca sau ce vom bea sau ce vom îmbrăca, ci pur și simplu de a ne uita în noi înșine și a ne da seama că avem de toate! Din acele de toate trebuie să folosim câte puțin.