De la ”Ursul păcălit de vulpe” al blajinului Creangă la… coada noastră cea de toate zilele, iertată-mi fie îndrăzneala, constat că românii au fost ”binecuvântați” cu statul la coadă ca… terapie de grup. Dacă vreo vulpe de import ar păcăli ursul nostru carpatin și l-ar lăsa fără coadă, probabil am reinventa acest… accesoriu.

Nu știu cum și nu știu când,

Poate-aievea, poate-n gând,

Poate-acum, poate nicicând,

Într-o lume tot mai grăbită, când noi ca părinți sau bunici facem adesea o cursă amețitoare pentru a tăia de pe lista noastră imaginară diverse sarcini sau… îndatoriri zilnice, ce facem cu copiii și nepoții? Nu cumva ne grăbim să îi îmbrăcăm, hrănim, plimbăm și să îi… îmbătrânim din copilărie? Ce anume nu mai ținem minte din propria copilărie, adesea cu cheia de gât sau cu… bunica, încât acum să le răpim celor mici bucuria propriilor experiențe de viață?

Știu, sună ciudat această alăturare, asta dacă nu cumva ne gândim la acei crackers sărați care merg în loc de pâine. Teoretic. Dar de fapt, varza, the humble cabbage, umila varză, mâncarea săracului de pe vremuri, o mâncare foarte sănătoasă, de altfel, nu mai este deloc ce a fost!