Micul fulg de nea

Nu știu cum și nu știu când,

Poate-aievea, poate-n gând,

Poate-acum, poate nicicând,

O să-ți spun povestea mea

Despre micul fulg de nea

Care înger se credea.

El plutea ușor, ușor,

Pe deasupra tuturor,

Așezat pe-un norișor

Și visa să împlinească

Orice voie pământească

Întru voia cea cerească.

Dar uita că iarna trece

Și el nu poate petrece

Timp când nu mai este rece.

Și s-a coborât în zbor,

De pe al său norișor,

Chiar deasupra tuturor,

Printre frații mici și mari,

Peste brazi, peste arțari,

Peste mări, peste ghețari

Și a înțeles și el,

Fulgul alb și mititel,

Că nu-i îngeraș defel

Dar e minunat ca el!