Cad frunzele. Toamna, toată toamna, cad frunzele, încă mai cad și acum, numai că nu mai cad din alea… puternice. Mintea mea, așa, mai comodă, trebuie să mă spovedesc, spune:

– Măi, dar bate vântul, cum am dat frunzele într-o parte, vin altele!

– Da, spune soția, ai spus bine, vin altele dar nu mai sunt astea jos! Hai să le luăm pe astea, că vin altele!

Îngerii fac curățenie în cer,

De cum se-așează pe pământ întâiul ger,

Presară mai întâi pudră de stele,

Buni stă liniștită la televizor, când aude niște pocnituri venind dinspre bucătărie. Bineînțeles, imediat ia atitudine și strigă la ”suspectul” principal, nepoțelul ei de 5 ani.

– Tudor, ce faci acolo, buni?

Băiatul apare victorios în fața bunicii, cu pliciul de muște în mână.

Astăzi am să încerc să vă mărturisesc ce înțeleg despre întâlnirea dintre oameni. Am să trec de la ”coupe de foudre” până la ”ferească Dumnezeu”, de la a te întâlni cu cineva să-ți placă, până la a da bir cu fugiții, pentru că, în mare, despre asta este vorba.