E prima miercuri din martie și avem exercițiu de alarmare. E greu să nu te gândești că undeva, nu foarte departe, nu este exercițiu, este realitate, una în care au fost prinși și români de-ai noștri. Știi când și unde pleci în vacanță dar nu știi când și pe unde te întorci! E greu să te gândești la rău la mal de mare, unde auzi chemarea muezinului la rugăciune, tocmai când te întorci de la biserică, ca într-o permanentă exersare a stării de pace din noi.

Să știți că eu mi-am luat foarte în serios rolul! Nu vreau să fiu ca părintele acela cumsecade, care știți ce a pățit când a ajuns la Rai, în urma unui accident cu autobuzul! A trebuit să stea la coadă și până la urmă a spus:

– Doamne, nu Te supăra pe mine, dar chiar așa, acum mi-o ia în față și șoferul de autobuz?! Eu care Ți-am slujit atâția zeci de ani…

”Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”.

Acestea au fost cuvintele pe care o fetiță de 10 ani le-a auzit la slujbă, atunci când venea prima dată. Era cea care este cunoscută astăzi ca Sfânta Parascheva. Prin vârsta ei fragedă și printr-o biografie cu totul și cu totul deosebită față de alți sfinți, Sfânta Parascheva ne învață că o viață curată nu ține de altcineva din exterior, ține numai și numai de noi. De altminteri, câți dintre noi nu intrăm în biserică și auzim anumite versete, anumite cântări, anumite mesaje, pe care, din păcate, nu știm să le luăm ca personalizate?! Sunt răspunsuri ale lui Dumnezeu la întrebările noastre și sunt lucruri pe care noi, din păcate, nu am fost educați să le vedem așa!

Dimineață cu lapoviță la mal de mare, care ne ducea cu gândul la Crăciunul trecut, după-masă cu soare strălucitor nu doar mângâindu-ne creștetul, ci și sufletul. Așa aș putea descrie starea de… aproape Paște pe care am trăit-o astăzi la conferința de la Biblioteca Județeană Constanța, susținută de părintele Marius Moșteanu!