2024, un an cu potențial maxim, deosebit!
Anul în care am pășit este un an cu potențial maxim și să nu uităm, are și o zi în plus, este an bisect! Adică, avem toate condițiile ca anul acesta să fie unul deosebit! Vreau să vă pornesc cu acest gând, să nu cerem ceva nou, ci să fim în stare să folosim ceea ce deja avem! Dacă vom sta după noutate, s-ar putea să ratăm ceea ce avem deja!
Îmi aduc aminte de cineva care a vrut să se tundă și când s-a așezat pe scaunul de la Ciufulici, acolo văzuse o fetiță, înainte și a spus:
– Pe mine să mă tundeți ca fetița aceea!
– Nu te supăra, dar tu ești tunsă chiar ca fetița aceea! Uite! Și i-a așezat puțin părul și arăta la fel.
Întotdeauna avem modele pe care le copiem greșit sau vrem să fim așa, dar chiar suntem așa! Vrem să fim oameni de succes. Chiar suntem oameni de succes! Din ce facem succesul? Din eșecul de până acum! Eșecul de până acum are un potențial pentru tot ceea ce înseamnă oameni de succes! Toate experiențele pe care nu le-am putut duce până la capăt sunt semințele succesului pe care îl avem în față.
Avem tot potențialul în anul ce a venit. Am avut un an în care poate că am învățat sau poate că vom învăța anul acesta mai mult, un an în care ni s-au spus vrute și nevrute și pe la sfârșit ne-am pomenit că nu a fost nimic. Dar, dincolo de promisiunile pe care ni le-au făcut alții am constatat că nu s-a făcut o gaură în cer, că noi suntem mai departe! Ni s-au făcut tot felul de promisiuni, au ieșit bieții profesori prin iunie să protesteze, li s-a spus că or să ia 20%, că o să fie legea nu știu cum, dar dacă te uiți acum pe fluturaș, e același lucru. Dar contează foarte mult dacă știi să folosești, pentru anul care a venit acum, o mai mare cumpătare și o mai mare atenție, astfel încât să fii sigur că acei 20% sunt în potențialul tău.
Cred că fiecare dintre noi are măcar o experiență în viață când a făcut cu bani puțini ceea ce nu a putut să facă cu bani mulți și nu a reușit să facă cu bani mulți ceea ce altă dată a făcut cu bani puțini. Despre asta este vorba în sporul unui potențial pe care îl avem în față, nu trebuie să mai așteptăm lucruri din exterior.
Astăzi este o zi foarte importantă din mai multe puncte de vedere. Teologic vorbind, este a opta zi de la Nașterea Pruncului Iisus, va să zică, tradiția de punere a numelui copilului. Tăierea împrejur se întâmpla la opt zile, când pruncul trebuia să primească numele. Mântuitorul a primit numele Iisus, nume pe care l-a adus Arhanghelul Gavriil, motiv pentru care am ieșit cu un crin în fața dumneavoastră, să ne aducem aminte de Buna Vestire, când s-a vorbit pentru prima dată despre numele Iisus. Acest nume a fost însemnat și, iată, este prima sărbătorire a zilei de astăzi, apoi este ziua de pomenire a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care a fost martirizat în ziua de 1 ianuarie și, nu în ultimul rând, este ziua care marchează un început de an.
În toate aceste trei mari aspecte ale zilei m-am străduit să găsesc un echilibru și m-am gândit că nu ar fi rău să vă spun câte ceva despre viitor, dar nu în sensul de… mama Omida, ci în sensul de a ne atrage puțin atenția prin textul pe care Sfinții Părinți l-au rânduit ca Evanghelie pentru ziua de astăzi. De unde mi-a venit acest gând să vă vorbesc despre viitor? Pentru că Sfântul Evanghelist Luca ne relatează un episod din viața Mântuitorului, atunci când a împlinit 12 ani.
În fiecare an, înainte de Paști, veneau părinții cu El la Ierusalim, la Templu și stăteau zilele praznicelor, apoi se întorceau spre casă, dar drumul spre casă dura cel puțin o zi, nu vă gândiți acum la Intercity, Săgeata Albastră și la Autostrada Soarelui. Nu, oamenii mergeau pe jos, în convoaie, care cu cămila, care cu asinul, fiecare cum putea. Cert este că până aproape de casă, părinții nici măcar nu au realizat că nu este copilul pe lângă ei și când s-au întrebat, așa, într-o doară, unde-i ăla mic, și-au dat seama că nu e. Au întrebat ceilalți copilași care se jucaseră împreună cu El în drumul spre Ierusalim, nimeni nu a răspuns că ar ști pe unde este și atunci, au luat calea înapoi.
Foarte important este ca atunci când pierzi pe cineva, să te duci la locul de unde te-ai despărțit și de acolo să continui căutarea. La un moment dat au căutat în Ierusalim și a treia zi L-au găsit, L-au găsit în Templu. Acolo, punea întrebări cărturarilor și cărturarii Îi puneau întrebări și toți erau minunați de cuvintele pe care le rostea, pentru că dădea niște explicații asupra unor texte cu care era confruntat pe care nimeni nu le gândise în felul acela, până atunci. În această minunată atmosferă de studiu, i-am putea spune, mama Sa s-a apropiat de El și a spus:
– Pentru ce ne-ai făcut această supărare? Iată, eu și cu tatăl suntem foarte îngrijorați, nu știam unde ești.
Și atunci, El s-a întors foarte calm și le-a spus:
– Dar de ce mă căutați?! Oare nu în cele ale Tatălui Meu trebuia să fiu?!
Și mama Sa a păstrat aceste cuvinte în inima ei, pentru că Pruncul creștea cu înțelepciunea și cu vârsta.
M-am gândit să văd, în acest dialog al mamei cu copilul, dialogul nostru cu anul în care doar ce am intrat. Dacă noi ne-am întâlni cu anul pentru care noi ne-am întors în viață, ce dialog ar fi? Nu cumva exact acest dialog?! Anul pe care noi îl căutăm în zodiace, în tot felul de previziuni ne răspunde cu calm: ”Dar de ce mă căutați în altă parte?! Sunt în voi!”, adică ”Sunt în cele ale Tatălui”?! Anul cu realizările lui se află în noi, se află în programul pe care îl avem, se află în gândurile noastre, numai că noi îl căutăm de aiurea prin altă parte. Am plecat de la Ierusalim, adică am plecat de la datul nostru firesc, de la preocupările noastre, de la educația noastră și am plecat, chipurile, într-ale noastre. Cam cum văd eu acum pe foarte mulți, care se întorc la Bio! Știu pe cineva care vreo 20 de ani mâncase numai pește și era atât de satisfăcut că reușise lucrul acesta, până la întâlnirea cu un medic, care i-a spus că rezultatele analizelor nu sunt întocmai minunate. Și atunci, foarte nedumerit, a întrebat bietul om:
– Nu cumva le-ați confundat? Pentru că eu de 20 de ani, altă carne decât a peștelui nu am consumat.
– Da, dar spuneți-mi și mie cum ați consumat-o?
Și a început omul să îi spună cum a consumat-o, ba prăjită, ba făcută cârnăciori, adică din tradiționalele bucate ale porcului se transferase numai ideea că nu se preparau din porc, ci din pește. Și i-a spus medicul:
– Da, ori ați mâncat pește, ori porc, după cum le-ați gătit, ați făcut același lucru.
Mai știu pe alții care se duc la rafturile cu produse Bio și caută acolo tot felul de lucruri:
– Gata, anul ăsta este un an în care trec pe Bio!
Dar să știți că înaintea voastră, a celor care vreți să vă dați cu Bio, s-au dat cu… comercialul cei care au raftul cu Bio! Bio înseamnă numai acele trei litere, B, I, O, de pe tot raftul! Am curaj să vă spun lucrul acesta pentru că am găsit niște produse… Bio! Știți că toamna când se apropie o… veste de frig, furnicile știu cel mai tare și invadează bucătăria, nu am ce să le fac, am încercat cu tot felul de soluții și m-am lăsat păgubaș, până la urmă, doar nu or să îmi mănânce toată casa! Și am scăpat o roșie Bio pe jos și până să mă adun eu să o ridic de unde căzuse, a venit un șir indian, așa, ca de termite, ”dum, dum, dum”, dar când au ajuns la vreo câțiva milimetri de roșie, furnicile s-au împărțit în două cete și una a luat-o pe o parte și alta pe cealaltă parte de roșie. Parcă citeam: ”Bio”! Fix Bio mi-au spus acele furnici că era roșia care îmi scăpase din mână! Altă dată am încercat să iau niște zmeură pentru nepoței, la fel am pățit. Faceți acest experiment și vă veți stabili ca anul acesta să nu alergați după Bio, ci după cumpătare și după ceea ce avem ”setat din fabrică” în organismul nostru.
Este un an excepțional pentru că este anul acela foarte rar. V-am spus și ieri câte ceva în promo pentru cuvântarea de astăzi:
– Când începi dieta?
– De luni!
– Când începi să mergi la sală?
– De luni!
– Când începi și tu să fii mai bun, să o mai lași pe aia, pe ailaltă…?
– De luni!
Și te întâlnești marți cu el:
– Ce faci, măi, ai început?
– Nu.
– Păi a fost luni!
– Dar n-a fost întâi!
Ei, iată că anul acesta a început luni, 1 ianuarie! Aveți toate șansele să începeți ceea ce v-ați propus! Dar nu vă legați de ceea ce nu ați făcut până acum, legați-vă de tot ceea ce Mântuitorul a spus cu atâta calmitate: ”Au nu în cele ale Tatălui Meu trebuia să fiu?”. Nu în cele pe care mi le-a dat mie Dumnezeu? De ce să încep altceva?
Anul acesta este nou numai prin atitudinea pe care trebuie să o avem. Anul acesta are un potențial pe care considerăm că nu l-a avut niciun an, până acum, deși potențialul este același pentru toată lumea și pentru toți anii, dar este o șansă pentru noi de a folosi potențialul acesta. Să nu mai plecăm după praznic, noi suntem acum în Praznicul de după Nașterea Domnului, cu părinți, cu copii pe lângă noi și acum s-a terminat praznicul, hai să mergem înspre casă. Nu, ia să mai poposim puțin! Nu se cade să rămânem în ale ”Tatălui nostru”? ”Tatăl nostru” este inclusiv organismul nostru, este destinul nostru, este tot ceea ce avem în noi dar nu este folosit.
Poate că am început multe lucruri și nu le-am dus până la capăt. Sunt anumite situații în care putem să beneficiem de ceva numai dacă am dus până la capăt, nu dacă am dus numai până la jumătate. De exemplu, există în horticultură un principiu foarte interesant: pe secetă, via ori o uzi, ori nu o mai uzi. Pare o exprimare din asta superfilozofică dar să știți că este perfectă din punctul de vedere al dezvoltării plantei, și anume, via are o rădăcină foarte adâncă, ea își caută apă și la cinci, șase metri adâncime în sol. Dacă tu faci mai pe firoscosul și spui:
– Măi, anul ăsta, am ascultat eu niște prognoze și o să fie un an secetos, încep să ud!
Uzi, dar o zi, două, trei, chiar o săptămână, două, trei și la un moment dat, îți dai seama că apa aia puteai să o folosești în altă parte, dar timpul acesta de o zi, două, trei, o săptămână, două, trei, via își dezvoltă partea de deasupra a rădăcinii și nu se mai duce să mai ia apă de la cinci metri, ci se adaptează și își dezvoltă posibilitatea să ia apă de la o jumătate de metru, la cât a ajuns udătura ta! Dar, dacă nu duci până la capăt udarea, ai pierdut via, pentru că ea și-a întrerupt posibilitatea de a se adăpa mai de jos. Asta înseamnă ori o uzi, ori nu o mai uzi!
Cam așa este și anul dinaintea noastră, ori îl facem total diferit și asta din prima zi, ori îl lăsăm să își folosească seva de profunzime. Lăsați rădăcinile, dacă nu suntem în stare să le facem pe cele de superficialitate, lăsați-le pe cele de jos, organismul nostru și destinul nostru știu exact ce trebuie să facem, numai că noi le derutăm. În primele zile, cum v-am spus, începem să căutăm Bio, să plecăm nu știu unde și după o lună de zile, ce facem? În primul rând ne plictisim, ce atâta Bio, ce atâta schimbare?! Și revenim la ale noastre, dar ale noastre nu mai sunt ale noastre, pentru că am tăiat posibilitatea de a ne adăpa din adâncuri, așa că ce putem să facem? Putem să trăim frumos și să înțelegem că a venit vremea să nu mai ratăm ce am ratat anul trecut.
Ce am ratat anul trecut? Poate că am folosit prea multă energie pentru ceea ce nu ținea de noi, poate că ne-am implicat foarte tare în lucrurile altora! Poate că am vrut să ajutăm pe cineva să treacă strada dar el nu a vrut să treacă strada, poate că am fi vrut să ajutăm un copil dar mai degrabă l-am fi lăsat să se antreneze el singur și să poată să se apuce și singur de treabă, asta am făcut! Și acum ne așteaptă un an în care trebuie să ne revenim. ”În casa Tatălui Meu se cădea să rămân”. Pentru că după toate sărbătorile acestea și vă voi mai spune și după Sfântul Ion câte ceva, noi avem un reflex de autosuficiență pe care l-am dobândit de la școală și din societate. Spunem că gata, până aici a fost într-un fel și de acum înainte facem altfel. Nu, viața trebuie să fie foarte, foarte plană, în sensul frumos al cuvântului!
Mă deranja foarte mult exprimarea latinească ”Natura non facit saltus”, atunci când luai o notă mare după doi de 3 și profesorul nu îți punea 10 pentru că spunea că ”Natura non facit saltus”, natura nu face salturi, natura evoluează. Mă deranja fantastic, dar acum mi-am dat seama că acesta este adevărul. Trebuie să înțelegi că inclusiv după ce ai luat o notă de 3 la comportament, că ți-a sărit țandăra la un moment dat, trebuie să repari lucrurile într-o evoluție, nu în salturi! Nu te duci să îl iei în brațe pe vecinul, a doua zi, că s-ar putea să ți-o iei, dacă l-ai necăjit înainte de Revelion, acum crezi că gata, a venit Revelionul și a spălat tot! Nu, ”Natura non facit saltus”. Natura este destinul nostru care așteaptă să fie continuat. Noi, însă, îl ducem așa, în trepte, l-am dus până la Crăciun, am încheiat Postul și ne-am luat de porc!
Dacă v-aș fi dus în Ajunul Noului An în hipermarket, Doamne, să vedeți ce se căuta! În primul rând, struguri, albi neapărat! Până când se căutau struguri albi? Până nu mai erau, după aia mergeau și cei negri, după aia mergeau și ăia roze. Dar struguri să fie, 12, 12, 12… 16×12, numără acolo la boabe, gata, a rezolvat problema! Da, dar asta este doar o bifare a unei rubrici, acolo! Să îi fi văzut cum schimbau bani ca să își ia loz în plic sau cum își schimbau bani ca să aibă prin toate buzunarele, și de hârtie, și mărunțiș, să se audă! Doamne! Din punctul meu de vedere era un spectacol! Și m-am bucurat, că n-aveam nevoie de nimic, mă uitam așa puțin la oameni, probabil că doar ce duseseră la ghena de gunoi 75% din cumpărăturile pe care le făcuseră cu o zi înainte de Crăciun și acum trebuia să ia altele!
– Iaurt Bio! Numai Bio! Anul ăsta o să rămân să mănânc numai iaurt!
După o săptămână, o să se uite la etichetă și o să vadă că s-a cam dus Bio! O să îi pară rău că a dat atâția bani pe el, dar dacă tu ai crezut că natura chiar face salturi și că poți să treci de la un regim de viață la altul, așa, numai pentru că ai trecut din 2023 în 2024, te-ai amăgit! În cele ale Tatălui ne aflăm! Ne trage organismul înapoi:
– Măi tată, stai așa că aici e bine.
– Păi nu e bine!
– Ba e bine, dar nu ai avut timp să vezi și părțile bune ale lucrului!
Uite, încercați, și o să vă mai aduc aminte la anul sau înainte de Paști o să vă aduc aminte, ca înainte cu o zi sau două să nu mai faceți piața. Eu am făcut experimentul acesta. Să știți că aveți de toate! Veți constata că ați aruncat multe lucruri cu prea multă nonșalanță, cu o zi înainte, dar dacă vă propuneți ca în ajunul unei sărbători să nu faceți piața, veți constata un alt gen de abordare a tuturor subiectelor, inclusiv aveți toată rețeta, acolo, aveți tot ce vă trebuie într-un frigider! De ce? Pentru că nu v-ați uitat niciodată în ”cele ale Tatălui”. Obișnuința noastră este ”casa Tatălui” și de ce să construiesc altceva, când am tot ce îmi trebuie dar nu folosesc cum trebuie?! Asta este altceva! Nu trebuie să schimbăm ceea ce nu ține de noi, trebuie să schimbăm ceea ce ține de noi! Nu schimbăm ușa frigiderului. Știți ca acela care se foia noaptea și îl întreabă soția:
– Ce ai, dragă?!
– Mai am niște tort în frigider. Nu pot să dorm!
Astea sunt niște obișnuințe, nu o să vă lase să schimbați absolut nimic, anul acesta, dacă gândul este tot acolo! Gândul trebuie să fie în ”casa Tatălui”, în proiectul destinului nostru, pe care toată lumea îl știe, numai că există o meschinărie mai mică sau mai mare care nu ne lasă să recunoaștem ce nu a mers anul trecut. Începem să dăm vina, ba că a fost ăla, ba că a fost grevă și nu am putut să fac cutare… Măi fratele meu, ocupă-te de ce ține de tine! Eu mi-am propus să îmi ajute Dumnezeu să mă pensionez ca asistent universitar dar să știți că în fiecare semestru îmi propun și chiar am cu studenții programe deosebite de a mă apropia de ei, asta ține de mine. De ce? Pentru că nu mai stau să țin de altul care să mă primească sau să nu mă primească la vreun examen de promovare. Nu, tată, ăsta sunt! Știți ce este mai important? Să mă împac cu acest ”ăsta sunt”! Ăsta este anul în care am pășit, nu așteptați altceva! Așteptați numai să vă convingeți că tot ceea ce faceți, faceți pentru prietenia cu propriul trup și cu propriul suflet. Nu trebuie să faceți mai mult! Trebuie să vă împăcați cu ceea ce ați reușit să faceți! Să spuneți:
– Atât am putut să fac până acum, poate la anul o să fie și mai rău. Uite, mă bucur acum că e mai bine!
– Păi ce e bine, măi nebunule?!
– Este bine!
– De ce?
– Pentru că sunt împăcat cu mine.
– Păi puteai să fii și mai sus!
– Poate că da, poate că nu, important este că eu mă simt bine în pielea mea.
Acesta este anul în care am pășit! Anul în care să ne admirăm ceea ce am lucrat până acum! Și dacă vom constata că nu am lucrat până acum, o să spuneți:
– O, slavă Domnului că sunt odihnit!
Găsiți în fiecare lucru câte un argument că e bine, că este foarte bine!
– N-am făcut nimic, anul trecut! Da, dar mi-am încărcat bateriile și anul ăsta sunt pregătit să mă împac cu mine, să mă iau așa cum sunt!
Un om împăcat cu sine își dă seama că pacea nu ține de celălalt. Pacea ține de el! ”Cele ale Tatălui” sunt în templul Duhului Sfânt care este propriul nostru suflet. Noi ne înstrăinăm, însă. Orice goană după altceva este o înstrăinare! Orice așa-zisă mergere spre casă sau după un interes este părăsirea templului Duhului Sfânt, care este propriul trup și propriul suflet. Anul în care am intrat este un an care trebuie să ne trezească:
– Omule, ai de toate. Chiar dacă ai bea ceva vătămător, nu îți va face rău, dacă ai credință! Nu Bio să cauți, ai în organismul tău tot ceea ce transformă orice otravă pe care o poți lua, absolut orice otravă, o transformă în Bio! Spune Scriptura: ”Celor care vor crede, aceste semne vor urma. În numele Meu vor scoate diavoli, iar ceva dătător de moarte de vor bea, nu îi va vătăma”! Nu mai alergați după etichete! Aveți în voi tot ceea ce trebuie să produceți Bio la întâlnirea cu orice toxicitate, inclusiv socială. Nu vă mai feriți, nu căutați pădurea în care să se audă numai un foșnet! Rămâneți aici, în societatea care fierbe, pentru că nu vă poate afecta! Știu că o să dau iar apă la moară cârcotașilor mei, dar nu mi-a putut murdări bordura vopsită de mânuțele astea două niciun Dorel care nu a reușit să facă lucrul acesta în locul meu. De ce? Pentru că am început să fac lucruri care nu țin de altcineva.
Anul acesta ne cheamă să facem lucruri care țin de noi. Anul acesta ne cheamă să ne adunăm în ”cele ale Tatălui nostru”.
Mulțumesc părintelui Marius Moșteanu de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru îngăduința de a vă prezenta textul transcris și… rearanjat al predicii sale din prima zi a anului, în ziua Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. Mulțumesc și ”zânelor mele bune”, Nadia Iancu și Veronica Cristina Radu, pentru înregistrarea predicii, care mi-a permis să scriu această poveste pentru voi.
Leave a Comment