”Un singur lucru trebuie”!

Astăzi este o duminică 3 în 1, așa cum s-ar numi ea în marketing! Este Praznicul cel Mare al Nașterii Maicii Domnului, este duminică, Ziua Învierii și este Duminica de Dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.

”Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el!”

Întrucât la Praznicul în cinstea Maicii Domnului, fie că este Adormirea, Nașterea sau Buna Vestire, Sfinții Părinți au rânduit a se reciti aceeași Evanghelie cu Marta și Maria, m-am gândit că astăzi trebuie să o interpretez în cheia Înălțării Sfintei Cruci. Și anume, din toată povestea pe care v-am tot întors-o pe toate părțile, ani de zile, de câte trei ori pe an, m-am gândit că totuși a mai rămas un aspect și dacă până anul viitor mai aflu că a mai rămas încă un aspect, o să vi-l spun și pe acela! Acum vorbesc despre aspectul acela pe care copilul din mine vroia să i-l interpreteze cineva și aș vrea ca astăzi, slujitorul din mine să facă acest lucru pentru copilul din mine.

Tot timpul m-a frământat ce înseamnă ”un singur lucru trebuie”? Pentru cei care nu sunt chiar așa de obișnuiți cu Evanghelia aceasta am să spun câteva cuvinte. Într-una din zile, Iisus a poposit în casa Martei, care avea o soră, Maria, și Marta se silea să facă ospăț mare, dar Maria stătea la picioarele lui Iisus și asculta cuvintele Lui. Și atunci, Marta a venit la Mântuitorul și a spus:

– Învățătorule, nu Ți se pare că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, dar, ca să vină să îmi ajute!

Și atunci, Mântuitorul a spus:

– Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe! Un singur lucru însă trebuie. Maria și-a luat partea cea bună, care nu se va lua de la ea.

Aici este cuvântul de la care așteptam să se ”descarce” ceva și uite că s-a ”descărcat” o emoție! ”Un singur lucru trebuie”. Un singur lucru?! Adică, ce trebuie?! Să stăm neapărat numai cu ochii spre Cer?! Să contemplăm cuvinte frumoase?! Să citim cărți motivaționale?! Să stăm cuminți și să credem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru poate să fie modificat numai prin puterea gândului, iar când se face seară și ni se face foame, uităm de toate sau dăm vina pe altcineva că nu a fost în stare să ne alimenteze într-un fel sau în altul?!

”Un singur lucru”! Astăzi, la Sfânta Evanghelie mi-a venit în minte că trebuie neapărat să fac o comparație cu prorocul Iona, trimis de Dumnezeu în cetatea Ninive, să le prorocească, să le transmită oamenilor de acolo, mesajul că cetatea lor se va sfârși din cauza păcatelor lor. Dar, acum vă imaginați că Iona era proroc! Proroc este un termen care semnifică a vedea înainte, de la oraos, pro orao. Deci, ca să ne exprimăm în termenii actuali, job-ul lui era să vadă înainte, numai că Dumnezeu l-a trimis la Ninive cu alt job, acela de a trasmite un mesaj, iar el a amestecat lucrurile! Cred că aici este sensul la ”un singur lucru trebuie”, tu ești proroc dar nu te-am trimis acolo ca proroc, te-am trimis ca mesager, să le spui ălora că s-a terminat, orice ar face, s-a terminat! Acum, Iona ca proroc, vă imaginați că știa că urmează să le spună o minciună! El știa că după trei zile de sac, cenușă și post, cum era obiceiul pe timpul lui, Dumnezeu se va milostivi și va lăsa cetatea să meargă mai departe și atunci, în el era marea dilemă care este și în noi, astăzi, să știți! De exemplu, când vine copilul sau nepotul acasă cu o notă mai… îndoielnică, așa, te întrebi:

– Măi, eu ce rol am? Care e job-ul meu?

Fiți atenți, aici, că aici am vrut să ajung! Să nu amestecăm lucrurile! Eu sunt bunic! Eu ca bunic nu mai am responsabilitatea catalogului, eu trebuie să iubesc și atât! Ce face maică-sa, poate că face ce am făcut eu când era ea copilul meu, la școală!

”Un singur lucru trebuie” ne duce exact la ceea ce trebuie să facem în viață! Să nu amestecăm lucrurile! Dați-mi voie ca în câteva cuvinte să vă vorbesc despre acest lucru, ”un singur lucru trebuie”! Iona era foarte supărat pentru că știa că prorocia lui va fi dovedită mincinoasă, el uitând că nu a fost trimis acolo ca proroc, ci ca mesager, iar mesajul era foarte clar! Mesajul trebuie să fie ca o știre albă, degeaba se laudă toți că au știri albe la televizor, că nu e așa! Numai dacă se uită puțin încruntat, numai dacă cel care îți transmite o știre face o pauză după un anumit cuvânt, nu mai transmite o știre albă! Ei, Iona a fost trimis în Ninive să transmită o știre albă! El știa că știrea aceea de pe prompter, prompter-ul fiind Dumnezeu, o citește dar nu este valabilă, a uitat că trebuie să își facă meseria. Poate că acum vâr puțin colacii și în traista știriștilor! Poate că misiunea lor este să spună cu voce tare anumite lucruri și atât! Dacă și-ar face meseria așa cum i-a cerut Dumnezeu lui Iona și Iona nu a ascultat, poate ascultă știriștii din ziua de astăzi sau noi, cei care ascultăm, să înțelegem să nu mai amestecăm lucrurile! ”Un singur lucru trebuie”! Dacă ne întoarcem la Marta și la Maria, Marta a făcut două lucruri, adică s-a silit și, deja, vroia să îl facă și pe al doilea, să o facă mai bună și pe soră-sa!

– Doamne, spune-i ca să îmi ajute!

Acesta era al doilea lucru. De aceea spun eu că ”un singur lucru trebuie”! Ai luat-o bine, ai făcut ceea ce trebuie să faci, că cineva trebuie să se ocupe și de logistică! Foarte bine! Numai că Marta a început și al doilea lucru! Al doilea lucru este acela de a-l corija pe celălalt sau de a-l… da în primire!

– Doamne, fii atent că soră-mea are o misiune cam… îndoielnică! O vezi că e cuminte, că Te ascultă, că nu știu ce, dar nu e așa! Ea m-a lăsat singură!

Așadar, revenind la ”un singur lucru”, acesta înseamnă exact fișa postului. Dacă suntem la serviciu, ceea ce credem noi că facem în plus, nu este bine! Știu că m-am repetat, m-am repetat de câteva ori cu situația de la Buzău din anii `80, dar îmi place să o spun mereu! La Buzău era, Dumnezeu să îl odihnească, episcop pe atunci, Antonie Plămădeală, care a devenit Mitropolitul Ardealului la un an de zile după evenimentul pe care vi-l povestesc eu. La momentul despre care vă vorbesc, a primit de la București, de la Patriarhie, un audit, care se numea revizie, pe vremea aceea, dar ca să înțeleagă și copiii de astăzi, a primit un audit! Și a venit comisia de audit, cu președinte cu tot, și după o săptămână de auditare a situației, au ținut o mică conferință vizavi de procesul verbal încheiat, totul era în regulă, însă Preasfințitul Antonie nu s-a simțit prea mulțumit pentru că a vrut să afle dacă cineva din corpul angajat al Episcopiei s-a remarcat cu ceva! De ce? Pentru că el știa un contabil care în fiecare zi venea cu două ore înaintea celorlalți și pleca cu două ore după ce plecau ceilalți, deci el, în loc de opt ore, stătea douăsprezece ore acolo și Preasfințitul vroia să îl… gratuleze în vreun fel și spera chiar să obțină și din partea auditorului un cuvânt bun care să îi dea voie să semneze acolo un document care să îi ofere o primă, eventual. Dar, când i-a spus acest lucru celui care făcuse auditarea, acesta s-a oprit puțin și i-a spus:

– Nu vă supărați, nu pot să vă dau eu sugestii, nicidecum, Preasfinția Voastră, dar dacă aș fi eu în locul dumneavoastră, l-aș da afară!

Vă imaginați, după logica Preasfințitului:

– Cum adică? Eu mă străduiesc să îl prezint ca fiind ceva extraordinar, iar dumneata îmi spui să îl dau afară?! Dar de ce anume? Cum adică?

– Da, pentru că eu din ce am găsit la Contabilitate, am găsit o lucrare perfectă dar care trebuia să fie făcută în opt ore pe zi, nu în douăsprezece!

Fișa postului! Excesul de zel este și la Marta, Dumnezeu să mă ierte, și să nu mi-o luați în nume de rău dar trebuie să vorbim despre persoane ca să învățăm și din ce nu se face! Așa da, așa nu! Exces de zel, eu îmi fac treaba! Vă imaginați că dacă erau surori, Maria nu putea să fie altfel, altă dată, altfel, înseamnă că tot timpul o lăsa pe Marta să facă și ceilalți aveau de așteptat! Dar Marta vroia să o corijeze, era exact contabilul acela care venea cu două ore înainte și pleca cu două ore după ce a spălat și vasele, dar fișa postului nu era asta! ”Un singur lucru trebuie!”

”Un singur lucru trebuie” înseamnă că noi avem datoria de a vedea care este lucrul acela care trebuie, care chiar trebuie! Lucrul acela care trebuie, știți care este? Este sinceritatea și simplitatea lucrurilor. Părintele Arsenie spunea așa:

– Tată, știi ce înseamnă să fii smerit? Să îți cunoști locul!

Mare lucru! Asta înseamnă să faci un singur lucru, atunci când fișa postului îți spune! Ce ar însemna ca un profesor să dea note și la alte discipline decât cele pentru care el are drept de semnătură?! Pentru că ar spune că își iubește studenții?! Păi, iubește-i dar la rubrica dumitale! Da, atât! ”Un singur lucru trebuie”, trebuie să plecăm astăzi cu acest ecou!

Să ne întoarcem acum la Iona, că v-am… balansat destul între Marta și Maria și Iona. Iona a fost supărat la dus, dar la întors a fost încă și mai supărat! La dus era supărat pentru că era pus în fața unei misiuni care îl… anula, practic! Deci, el nu a înțeles că fișa lui era foarte clară, pentru evenimentul respectiv avea de transmis un mesaj! ”Orice ați face, se alege praful! Cetatea voastră Ninive va dispărea!”. Și el ca proroc Îl și vedea pe Dumnezeu că îi iartă pe locuitorii cetății și mergea așa îngândurat, dar treaba și-a făcut-o! Adică, le-a spus ninivenilor și la un moment dat, vă mai spun ceva, a fost și convingător! Pentru că dacă ar fi spus-o așa, mai într-o diplomație sau într-o zonă mai puțin serioasă, bineînțeles că nu ar fi avut efectele pe care le-a avut! Vorba lui a avut următoarele efecte: mai-marele cetății a spus:

– Orice s-ar întâmpla cu cetatea noastră, orice se întâmplă cu faptul că e clar cum ne-a spus profetul ăsta că Dumnezeu nu se va îndura, orice am face, noi trebuie să facem! De ce? Pentru noi! Nu pentru viitor, ci pentru trecutul nostru, am greșit, haideți să ne pocăim!

Și au luat această decizie de care bineînțeles că Dumnezeu știa și efectele au fost următoarele: cetatea nu a mai fost oprită de la dezvoltarea ei, nu a mai fost rasă de pe suprafața pământului și activitatea și-a… înflorit toată morala și toți au rămas în cetate, trăind frumos! Și, parcă îl și vedem pe Iona, pâș, pâș, nu le-a întors spatele, dar încet, încet s-a întors și trist, foarte trist, trecând prin deșert, l-a apucat oboseala, poate că nu oboseala, cât supărarea și s-a așezat la umbra unui ienupăr. Și umbra acelui ienupăr a ținut cât să îl ia somnul și când te ia somnul pe umbră și pe răcoare și te trezești în câteva minute cu soarele pe tine, trebuie să vezi care e cauza, poate nu te-ai așezat corect! Acum și în fața soarelui e o tehnică, te așezi admițând că trebuie să îți dai seama cum merge umbra, nu te așezi ca în cinci minute să vină soarele pe tine! Nu, el s-a așezat conform graficului, știa cum să se așeze, numai că atunci când s-a uitat, Dumnezeu trimisese un viețuitor subteran care să taie rădăcinile ienupărului, ca să îl scoată din sărite pe Iona! Și Iona se trezește cu soarele pe față, transpirat, supărat era dinainte, nu mai era nevoie să mai fie ceva și peste, un bonus de supărare! Și atunci a spus:

– Doamne, ce mi-ai făcut? Ienupărul acesta de ce ai poruncit gângăniilor să îi taie rădăcinile ca să mă lași pe mine sub arșița soarelui?!

Și Dumnezeu l-a întrebat doar atât:

– Ți-e milă de ienupăr și ți-e milă și de tine?

– Da, și de mine că mă umbrea, dar și ienupărul arăta bine în zona asta de deșert!

– Dar la Mine nu te-ai gândit? Mie nu Îmi era dragă cetatea Ninive? Tu chiar așa credeai că o să o șterg de pe fața pământului?! Era cetatea Mea și o iubeam cum nu ești tu în stare să iubești vreun ienupăr, cum te lauzi că îl iubești pe acesta!

Dumnezeu ne iubește dar în pedagogia Lui Și-a dat seama că ninivenii nu se puteau trezi dacă nu le trimitea o autoritate clară asupra lor și să ia această atitudine! Ce I-a plăcut lui Dumnezeu la ei? Că nu i-a interesat că vor pieri după trei zile, că nu i-a interesat ce se va întâmpla după trei zile, dar ei se simțeau datori să facă ceva!

Imaginați-vă că Ninive poate să fie un organism care primește de la un profet un diagnostic!

– Gata! Orice ai face, stadiul IV!

Ce ne facem atunci? Nu mă interesează unde se întâmplă, ce se întâmplă cu mine după aceea, după trei zile, cum a spus profetul de la Bagdasar, ci eu fac ceea ce trebuie să fac! Pentru mine, pentru conștiința mea, am un singur lucru de făcut, să mă smeresc, să accept că nu pot schimba absolut nimic, fără ajutorul lui Dumnezeu și sunt la dispoziția lui Dumnezeu! Dar acum sunt în sac, cenușă și post! Nu o să vă recomande niciunul dintre cei care se ocupă de neoplazii, post! Nu, dă-i acolo, să hrănim… diagnosticul! Noi suntem niște proroci și nu trebuie să fim mincinoși, v-am spus că așa va fi, așa va fi! Și uite că Dumnezeu care a făcut minunea din Ninive o poate face cu oricare Ninive care este pe două picioare și care primește acel diagnostic profetic! Pentru că cel care poate da diagnostice să știți că are în fișa postului această posibilitate, să vadă! Imagistică nu înseamnă să vezi? Haideți să o luăm puțin pas cu pas și toată imagistica aceasta, tot felul de intervenții care să vadă dincolo de masa celulară nu înseamnă altceva decât prorocire, a prevedea dincolo, să vadă toate țesuturile, cum au intrat într-un anumit stadiu de haos și ți se spune:

– Gata, gradul IV! Vezi de treabă că nimic nu mai poți să faci!

Și totuși mai sunt la dispoziție postul și pocăința și acestea cu siguranță că, cu ajutorul lui Dumnezeu, înseamnă exact lovitura de grație pe care Dumnezeu i-a dat-o însuși prorocului Lui, lui Iona! Dumnezeu nu s-a dat la o parte să spună ”Lasă că țin oamenii”, oamenii sistemului, că dacă ar fi într-o instituție, nu ar da în cap omului că nu a avut dreptate, că, e sistemul nostru, rămânem fără oameni și nu se poate așa ceva, nu a spus ”Gata! Ce v-a spus ăsta nu mai e valabil!”. Ei, dar revenind la supărarea lui Iona, el a rămas totuși supărat, chiar dacă a aflat că Dumnezeu iubea cetatea Ninive cum nu era el în stare ca proroc să iubească inclusiv meseria lui! Atunci, trebuie să învățăm și noi ceva, să nu ținem la fișa postului mai mult decât la Dumnezeu! Dacă Dumnezeu te-a trimis să transmiți un mesaj, transmite mesajul acela, încearcă să îl transmiți exact cu cuvintele pe care Dumnezeu ți le-a dat ca să le transmiți și fă-ți datoria și întoarce-te și dacă vezi că celălalt se smerește, întoarce-te lângă el și smerește-te și tu, cere-i și lui și pentru tine, o foaie de cort, cenușă și, vorba lui Creangă, ”dacă nu aveți ce mânca, haideți să postim împreună”! Eu cred în acest mod de a rezolva problemele!

Astăzi este o zi atât de mare și de importantă încât nu m-am putut abține să vă spun lucrurile acestea pe care le-am simțit astăzi, nu ieri, nu alaltăieri, în toată copilăria și adolescența teologiei mele, ci azi mi-am dat seama că fiii mei duhovnicești au nevoie de mesajul acesta! Nu ascultați în prorociri pentru că ele pot să fie arătate de Dumnezeu ca fiind false! Acum să nu credeți că vreau să vă instig la vreo revoltă, nu! Lăsați-i să își facă meseria pe cei care trebuie să își facă meseria dar nu plecați steagul! Aflați o veste proastă, ultima, să nu credeți în ea, ci să credeți în bunătatea lui Dumnezeu! Acesta este mesajul ”un singur lucru trebuie”! Nu trebuie să alergăm după claritatea mesajului, ci să alergăm la ceea ce putem să facem noi! ”Un singur lucru trebuie” ne învață să facem ceea ce putem să facem! Marta, care știa să facă ceea ce făcea, organiza un eveniment, așa, în termenii zilelor noastre, trebuia să își facă datoria ei și atât! Asta trebuia să facă! Asta trebuie să facem și noi! Primim un mesaj, nu trebuie să tragem de mânecă și pe celălalt, părerea a doua, a cincea, a șasea, se zăpăcește organismul cu tot felul de… bombardamente chimice, când poți să spui ”Stop! Dacă tot mai am trei zile, ce diagnostic mai loial cu mine poate să existe?!”. Nimeni nu îți spune că mai ai trei zile în afară de acest diagnostic! Nimeni și nimic și totuși poți ca până în seară să nu mai fii, sănătos fiind!

Ce învățăm din toată povestea aceasta? Că ”un singur lucru trebuie” avem în noi această șansă să vedem că Împărăția Cerurilor este în noi! Dacă vine cineva și vă prorocește alți Hristoși, să nu credeți în ei! Hristos este în noi și chiar acum, după ce ne vom împărtăși, vom avea mai mult convingerea că Hristos este în noi și ne numim purtători de Hristos! Suntem purtători de Hristos pentru că avem în noi antidot la toate prorocirile false care ni se aduc! Nu a greșit Iona că deși știa că prorocirea va fi dovedită a fi falsă, nu a greșit că a spus-o pentru că acest lucru era o misiune, trebuia să o facă, era în pedagogia lui Dumnezeu! Degeaba îl lași pe unul când este în stadiul II și spui că îl lași deocamdată fără să îi spui, să se mai bucure și el de șase luni de viață! Nu, atunci trebuie să îi spui, dar nu că e în stadiul II, ci în stadiul IV! Atât a fost, să vedem ce poți să faci! Și atunci poți să faci totul! Un singur lucru, nu se cer mai multe, să avem credință!

Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu pentru îngăduința de a-i reda aici predica din Duminica de Dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, pe care o puteți urmări integral pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=7FOEw7kX9Xc, mulțumită înregistrării făcute de Veronica Cristina Radu.